Pierderi romantice
Cine pierde pentru că TVR a pierdut drepturile pe fotbal? Pierde Liga 1? Puţin probabil. Are un public stabil, fidel echipelor, nu postului naţional. Pierde publicul? Rămîne de văzut. Noii deţinători trebuie să respecte normele de calitate ale televizării unui […]
Cine pierde pentru că TVR a pierdut drepturile pe fotbal? Pierde Liga 1? Puţin probabil. Are un public stabil, fidel echipelor, nu postului naţional. Pierde publicul? Rămîne de văzut. Noii deţinători trebuie să respecte normele de calitate ale televizării unui meci. Şi trebuie să ţină cont de recomandarea UE: acoperire 70 la sută.
Deocamdată, pierderile pentru public sînt doar de ordin romantic. Campionatul intern la TVR reprezintă o tradiţie. Veche, solidă, respectabilă. Dar o tradiţie apărută forţat în contextul regimului comunist. O tradiţie care ţine de epoca televiziunii unice. O tradiţie care, normal, a născut ataşamente şi obişnuinţe în rîndul marelui public, de la oraşe şi sate. Dar judecăţile sentimentale nu reprezintă un motiv rezonabil pentru cheltuirea banului public.
În afară de bulgari, unguri, sîrbi şi ruşi, nu existau alternative pentru publicul amator de sport. TVR deţinea monopolul în domeniu, controlul absolut asupra resurselor şi competiţiilor. După Revoluţie, s-a democratizat societatea. S-au democratizat treptat şi transmisiunile sportive. Marele public al TVR-ului dinainte de ’89 nu mai există decît în amintire. Telespectatorii au posibilitatea de a alege şi aleg. Nu numai că au apărut posturi de sport, ci şi posturi specializate pe anumite sporturi.
Aşa cum comuniştii imaginau un om polivalent, bun la toate, televiziunea publică visează încă la un telespectator polisportiv. Care consumă obligat şi la grămadă transmisiuni-maraton din tot felul de sporturi. Dar publicul s-a specializat şi el. Şi-a modificat şi diversificat preferinţele. Nu mai trebuie văzut ca o masă fără chip, drepturi şi libertăţi, distrată raţional cu două ore de fotbal şi două de montaj literar-muzical-artistic.
Liga 1 nu reprezintă un eveniment de interes naţional, ci de interes parţial. TVR se agaţă de o tradiţie nefirească, vrea să rămînă vocea unică, dominantă, printre vocile plurale ale mass-media libere. Ce eroare de poziţionare! Are de pierdut TVR-ul în chestiunea drepturilor? Ce anume? Banii din taxa TV? Nu, o plătesc şi cei care nu urmăresc postul din Dorobanţi. Pierde banii din publicitate? Îi poate recupera din alte producţii. Pierde telespectatori? Să fim serioşi. Fotbalul asigură audienţă, dar audienţa nu e un serviciu public. Nu se numără printre îndatoririle TVR faţă de contribuabil.
Televiziunile publice din Occident nu transmit campionatele de fotbal. E treaba posturilor comerciale. Treaba posturilor naţionale este să informeze, să educe, să ofere repere utile, să fie un loc al dezbaterilor publice, nu un spaţiu generos de manevră şi de expunere pentru politicienii din fotbal. Treaba TVR este să servească de oglindă societăţii româneşti. De oglindă care reflectă în primul rînd calitativ, nu cantitativ. Care vizează un public cît mai variat, nu cît mai numeros.
ît
Deocamdată, se complace să fie oglindă retrovizoare, care ghidează spre trecut. Mobilitatea în platou a prezentatorilor de ştiri nu compensează imobilitatea de viziune şi de stil, încremenirea jenantă în proiect.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele