Ultimul cearcăn

În micul Paris a venit modestul Paris Saint-Germain. Prinţişorii scăpătaţi pe la mijlocul clasamentului în Hexagon. Cu jucători care mai de care mai francofoni, pe lîngă care pînă şi Moldovan părea o zgîtie de fotbalist. Cu un antrenor de vodevil, […]

În micul Paris a venit modestul Paris Saint-Germain. Prinţişorii scăpătaţi pe la mijlocul clasamentului în Hexagon. Cu jucători care mai de care mai francofoni, pe lîngă care pînă şi Moldovan părea o zgîtie de fotbalist. Cu un antrenor de vodevil, care n-a mai zvîrlit galant cu acadele în tribune, ci cu gesturi largi de comedian şi cu Drame în teren.

Rapidul a jucat mai inteligent şi mai fin. Poate prea inteligent şi prea fin. Ezitant. Nocturna a rămas aprinsă, dar giuleştenii n-au strălucit. Le-a lipsit scînteia, sclipirea decisivă. Acel „coup de foudre” cu mingea în faţa porţii. Sau „coup de main, dacă e vorba de Zicu.

Unde sînt atacanţii de altădată ai Rapidului? Unde e Moldovan cel tînăr şi fioros, nu cel exploatat pînă la ultimul cearcăn? Unde e Buga Pele, golgeter în UEFA, nu boemul prea distrat să ajungă la minge?

Păcat. Bonjuristul Lacombe şi trupa lui, cu poleitul Pauleta cu tot, erau de bătut. Pentru echipa „Coposului galic” nu strica o victorie cu falşii cocoşi. Poate data viitoare va fi la vie en rose, nu la vie en Rozehnal.