Sfaturi pentru niciodată

Din cîte spune Gică Popescu, Mutu are toate şansele să rămînă în istoria fotbalului nostru drept liderul „care n-a fost” al unei generaţii „care n-a putut”. Morala Baciului începe trist şi se termină ca orice morală, cu un triumfător „Să […]

Din cîte spune Gică Popescu, Mutu are toate şansele să rămînă în istoria fotbalului nostru drept liderul „care n-a fost” al unei generaţii „care n-a putut”. Morala Baciului începe trist şi se termină ca orice morală, cu un triumfător „Să nu ziceţi că nu v-am spus”. Da, dar la ce bun?

Popescu s-a detaşat suficient de fenomen încît să exprime regrete înţelepte. Jucătorii de azi obţin prea mult şi prea repede. Se iau cu viaţa frumoasă şi joacă tot mai urît. Uită de ce au ales fotbalul şi fotbalul, la rîndul lui, îi uită treptat, ca pe nişte mofturi care nu mai sînt la modă. Se culcă mari speranţe şi se trezesc mari rataţi. La ce bun, atunci, să le faci morală dimineaţa?

Mutu nu e un lider, ci o vedetă. Şi probabil nici nu şi-a propus să fie mai mult. Vedetele vor să fie răsfăţate, nu responsabilizate. Nu şi-a dorit de la fotbal altceva decît lifestyle de cinci stele şi poze pe prima pagină. Nu şi-a dorit turnee finale, cum recomandă Gică Popescu. Mutu s-a grăbit să ardă, nu să lumineze drumul pentru generaţia lui şi pentru cea care va urma. La el, potenţialul de strălucire s-a activat în acelaşi timp cu mecanismele de autodistrugere. Asta e firea lui. La ce bun, atunci, să-i faci morală?

Mutu nu e un lider, dar e o figură atît de puternică încît a scindat fotbalul nostru în tabăra lui Mutu şi tabăra anti-Mutu. Nu se mai înfruntă echipa impresarilor şi echipa restului lumii. Sau, dacă se înfruntă, n-o mai fac pe faţă, ci voalat. Acum se dă bătălia pentru un singur om. Pentru o singură imagine semnificativă, blurată de minciuni şi montată într-un chenar fin de jeg interlop. Ăsta e Mutu, asta e generaţia lui. Nu e un lider, e odrasla cu stea în frunte şi aură de golan. Toată lumea îi stă la picioare, toată lumea îl loveşte. La ce bun, atunci, să-i faci morală?

Mutu nu e un lider, ci finul avocat al lui Nicu Gheară: „Să-l lăsaţi în pace, pentru că a stat lîngă mine la greu!”. Sigur, nu i-a stat cînd i-a fost cel mai greu, cînd a izbucnit scandalul de dopaj. Dar ce contează? Mutu aşa spune. Mai bine să nu-l contrazici, nici pe el, nici pe naş.
Mutu nu e lider, nici salvator, nici damnat, e obiectul preţios al unei dispute. Care în curînd nu va mai interesa pe nimeni. „Naţionala” şi scandalurile ei, mediocritatea şi huzurul care o compun vor trece firesc în plan secund. Vor fi acoperite de tumultul cupelor europene.

Echipele de club vor lua faţa „tricolorilor”, iar echipa lui Piţurcă se va împotmoli undeva, într-un timp al nostalgiei, unde lui Mutu i se permite să rămînă la nesfîrşit un copil-minune obositor şi obosit. Căruia n-are nici un rost să-i faci morală.

„Naţionala are nevoie în acest moment de lideri adevăraţi, nu neapărat de cei căutaţi de presă”
Gică Popescu