Arta echilibrului

La Piteşti, Steaua a mers pe calea de mijloc între campionat şi grupele Ligii. Cosmin Olăroiu nu priveşte înainte, priveşte în jos. Urmăreşte încordat o linie imaginară care începe de la picioarele lui. Ca acrobaţii care merg pe sîrmă, rotind […]

La Piteşti, Steaua a mers pe calea de mijloc între campionat şi grupele Ligii. Cosmin Olăroiu nu priveşte înainte, priveşte în jos. Urmăreşte încordat o linie imaginară care începe de la picioarele lui. Ca acrobaţii care merg pe sîrmă, rotind cîte opt farfurii cu fiecare mînă. Steaua nu-şi permite nici un pas greşit, nici o ezitare.  Adversarele din campionat o pîndesc cu nesaţ. Ştiu că cea mai puternică echipă poate deveni şi cea mai vulnerabilă, în complicata echilibristică cu obiective şi competiţii. Rivalele la primul loc o hărţuiesc solidar. Pentru că aşa se obişnuieşte la noi. Lupta la titlu ori va fi isterică, ori nu va fi deloc.

Ceea ce la marile echipe din Occident înseamnă normalitate la noi stă sub semnul ineditului. Steaua deschide un drum. E prima reprezentantă a Ligii 1 care face tranziţia la ritmul fotbalului mare. Iar tranziţia presupune, pe lîngă eforturi financiare, eforturi de adaptare fizică şi mai ales psihică la un program trepidant. „Vom avea peste 30 de meciuri în tur, sîntem obligaţi să schimbăm echipa”, a explicat Olăroiu.

Să schimbi înseamnă să rişti, să te expui. „Am avut o echipă cam jumate-jumate. Eram foarte descoperiţi, puteam să luăm gol în orice moment”. La Piteşti, au existat sincope în apărare şi erori de coordonare în atac. Mingi pierdute şi pase la întîmplare. E greu să te concentrezi la meciul cu FC Argeşul cînd te aşteaptă Kiev şi Lyonul, Madridul. La mai multe obiective, ai nevoie neapărat de atenţie distributivă.

Dacă n-a dat răspunsuri, meciul de la Piteşti măcar a dat unele informaţii folositoare pentru întîlnirea cu ucrainenii. Întrebările se numesc Stancu, Thereau, Coman, Saban, Ovidiu Petre, Badea. Care sînt buni de Ligă, care rezistă numai în campionat? Formula trebuie ajustată din mers, pentru că timpul presează.

Şi FC Argeş se schimbă. Deocamdată, a reuşit să mute autocarul din propria poartă pînă în careul advers. Din 4-3-3-ul la care visează Giannini se ajunge la o linie de şase-şapte atacanţi care dau din coate şi se calcă pe bombeuri. Un atac la fel de static şi aglomerat ca apărarea argeşeană sub bagheta lui Cîrţu.

La conferinţa de presă, Giannini privea înainte, spre o echipă a viitorului. Olăroiu privea în jos, spre o linie imaginară, spre paşii pe care echipa lui trebuie să-i facă aici şi acum. Fără greşeală.