Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Povestea Puricelui

Luis Miguel Rodriguez e, pentru fotbal, un pitic bătrân și gras, tot doar inimă. Omul clipei în Argentina

Permalink to Povestea Puricelui
miercuri, 24 februarie 2016, 9:14

Ați privit recent spre campionatul de fotbal din Argentina? Recomand: e spectacol. Abia au trecut primele etape, dar câteva lucruri sunt clare: nici River Plate (din grupa A – „Primera” fiind divizată în două grupe a câte cincisprezece formații), nici Boca (din grupa B) nu mai sunt orbitoare. E timpul marilor surprize. E timpul pentru Atletico Tucuman, care nu este o obișnuită a acestor piscuri, deși clubul are o istorie de 114 ani. Dimpotrivă. Întotdeauna, ei au fost mici.

Orașul San Miguel de Tucuman, căruia nimeni nu se mai obosește să-i spună și San Miguel, însă, nu e un loc oarecare în Argentina. Aici – la 9 iulie 1816 – a fost proclamată independența țării față de Spania și față de orice putere străină. Nu s-a întâmplat chiar conform Declarației, Tucuman însă a rămas – la peste o mie de kilometri de Buenos Aires, în nordul adânc al Argentinei – o legendă. Apariția lui Atletico Tucuman din ligile inferioare pe cel mai înalt platou al fotbalului argentinian este unul dintre miracolele cu care suntem contemporani, deși nu le dăm importanță.

Atletico Tucuman a reușit să câștige toate partidele pe care le-a avut până acum de disputat în prima ligă, dar să spunem că asta li se poate întâmpla și altora. Atletico Tucuman a câștigat, însă, într-o teribilă manieră romantică. Seamănă, dacă e obligatoriu să avem un termen european de comparație, cu Leicester City, din Anglia. Doar că la Atletico Tucuman, fotbaliștii nu sunt milionari în lire sterline. Nu. Vedeta echipei este un pitic (are mai puțin de 1.70) gras (se duce, decis, spre 80 de kilograme), supranumit, din fragedă pruncie, „Puricele”. El a fost unul dintre nenumărații Purici din Argentina care n-au ajuns Messi, ceea ce nu îi face mai puțini iubiți.

„Puricele” a jucat – cu excepția a două nesemnificative sezoane – toată viața la acest Tucuman, într-un echipament alb-albastru care dă iluzia că ai îmbrăca tricoul naționalei. Fanii sunt gata să ucidă pentru el (asta nu e o metaforă, e adevărul). Și nici măcar statisticienii nu mai știu de când Atletico n-a mai pierdut un meci acasă, la Tucuman. Iar pe când însuși marele Maradona era selecționer, Diego s-a uitat către „Purice” ca într-o oglindă și l-a chemat la națională. A fost o întâmplare unică, la un amical cu Ghana. Sunt vreo șapte ani de atunci. „Puricele” a împlinit, în prima zi a lui 2016, 31 de ani. Nu mai e golgheter ca-n liga secundă, nu mai ridică, doar din călcâi, tribunele (iar în Argentina există tribune, nu glume!) în picioare. El e acum tot o inimă. Iar inima aceasta – ea –  a făcut din Tucuman echipa clipei în Argentina.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Zlea (1 comentarii)  •  24 februarie 2016, 9:51

Felicitari pentru articol! Un singur lucru lipseste: mentionarea numelui real al fotbalistului din spatele renumelui. Nu de alta, dar mi-a starnit curiozitatea

nini (1 comentarii)  •  24 februarie 2016, 11:08

Luis Miguel Rodriguez, e in prima fraza a articolului, sub titlu....

Tudor CFR (2 comentarii)  •  24 februarie 2016, 11:57

super articol, felicitări. Astfel de articole trebuie să apară în ziarele de sport ...

Anonim (58 comentarii)  •  24 februarie 2016, 14:51

Aveti o obesie cu sud-americanii, care nu mai sunt ce-au fost, cu exceptia sumelor de achizitie! A

tudor popa (2 comentarii)  •  24 februarie 2016, 16:07

Aceste numeroase drumuri realizate excelent in cealalta realitate a calcio indica un neobosit entuziasm. Un nemaipomenit laudatio adresat boemilor adevarati, genialilor insi uitati total... Rar intilnesti scriitori talentati!

valeriu ciuca (1 comentarii)  •  25 februarie 2016, 1:14

tudor popa, n-am înțels o iota din ce vrei sa zici, ai postat pe fondul consumului?

Ereb (6 comentarii)  •  25 februarie 2016, 9:48

Cred ca ai putea scoate untul din povestea lui Tevez si a lui Gaucho Cabanas

tudor popa (2 comentarii)  •  28 februarie 2016, 12:05

valeriu ciuca, e un acronim, daca stii ce e aia

Ereb (3 comentarii)  •  14 martie 2021, 19:31

E iar omul momentului puricele:) Chiar Nu stiu cum de a ajuns la colon.

Comentează