Epilog la cazul Colțescu
Cazul Colțescu s-a clasat: UEFA a constatat că olteanul n-a fost rasist când striga “ăla negru”. Voia să indice, nu să jignească. Cuvântul românesc “negru” nu e ofensatorul “negro”
Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?
O problemă de vocabular
Pământenii sunt cu nervii la pământ, rasismul e o problemă nerezolvată, discuțiile despre rasism deschid alte probleme nerezolvate. Și, în general, într-o seară frumoasă cu meci de Liga Campionilor la Paris nu e tocmai înțelept să nu ai și câteva cuvinte mai dichisite în vocabular.
Așadar, avem mai întâi o problemă de vocabular. Și poate că se ignoră injust vocabularul precar al celor care roiesc în jurul jocului de fotbal, la care cască gura milioane.
Lorzi? Nu!
Pe de altă parte, e absurd să te aștepți de la arbitri să fie lorzi când arată cu degetul. De data aceasta, adevărul nu mai e la mijloc. E mai simplu de atât: e voie, poate chiar indicat, la fotbal să fii abrupt în exclamații, dar nu e voie să ai apucături rasiste sau altele la fel de rele, care trădează o înapoiere a gândirii. Nu e tocmai complicat. Există o graniță, iar ea e tot mai subțire și nu e nimic inteligent în a dansa, fără rost, pe sârmă deasupra unui cazan care dă în clocot. Colțescu și-a bătut singur un cui în talpă și un vechi proverb românesc spune că astfel de momente se plătesc.
Îmblânzirea limbajului și o bătaie în obraz
E aceasta o problemă de corectitudine politică? Doar dacă reducem corectitudinea politică la chestiunile de vocabular. Corectitudinea politică ar fi trebuit să îmblânzească limbajul, dată fiind legătura dintre limbaj, gândire și fapte. Dar a sfârșit prin a deveni o altă formă de exces. Sunt atâtea derapaje pe panta aceasta încât pare că sapiensul, nu prea înțelept, a înlocuit o formă violentă de prostie cu o altă prostie.
Pe de altă parte, procurorii libertății de a fi gratuit bădăran comit totuși, în chip vădit, o măgărie. Și nu e nevoie decât de bun-simț pentru a li se bate obrazul. Cândva, să-ți bată cineva obrazul era suficient pentru a ști că ai trecut o graniță și, dacă aveai obraz, prezentai o scuză, strângeai o mână și viața chiar mergea mai departe.
Nu se va întoarce epoca murdară a lui „Lavatevi”
În anii în care Maradona lua Napoli pe umeri și o înălța la cer, pe stadioanele din nord tronau acele cearșafuri murdare de jegul cuvintelor „Spălați-vă”. Ele au dispărut, e mai puțină mojicie astăzi în fotbal, se moare mai puțin pe stadioane, e mai puțin rasism și poate chiar mai puțină ură și viitorul cu siguranță nu este al celor care aruncă banane la colț și se bat cu pumnii în piept, ca gorilele. Căci asta spune mai multe despre ei decât despre cei cărora li se adresează pe limba de dinainte de civilizație.
Să ai grijă cum vorbești
Colțescu n-a fost rasist, a fost inadecvat și oricum a plătit deja cât nu făcea. Dar e o lecție aici, o lecție din care avem de învățat destul de multe. Să ai grijă cum vorbești nu înseamnă musai că te așteaptă cenzorii să-ți castreze libertatea de exprimare. Înseamnă pur și simplu ceva mai vechi și perfect ignorat: să nu vorbească gura fără tine.
N-a spus nimeni că e o lecție ușoară.