Anul FCSB. Cum și de ce?
Victoria cu Voluntari (echipă perfect mediocră) ne-a arătat, din nou, ceea ce ne așteptam să vedem: e anul cuplului Man-Tănase
Chiar dacă FCSB nu (mai) e Steaua, uneori dinamica din atacul acestei echipe aduce aminte de „viteziștii” de odinioară. Desigur, nivelul fotbalului românesc în 2021 este mult mai jos decât era acum patruzeci de ani. Motivele sunt complexe, iar soluțiile evitate. Dar fie și cu coada ochiului poți prinde câteva faze care seamănă, ca-n insomniile din „Fight Club”, cu copia unei copii a unei copii.
Remediu pentru somnoroși
Man-Tănase formează un duet cum fotbalul românesc n-a mai avut în ultimele sezoane. Te poți uita la jocul lor și fără să ațipești, ceea ce deja e o performanță pentru Liga 1! Budescu de la Giurgiu ce le poate sta totuși alături. Marșul FCSB are câteva explicații. Prima ține de inteligența tactică a antrenorului Toni Petrea, care iubește fotbalul ofensiv și nu se ferește să atace. E o întoarcere la tradiția echipei în roșu și albastru care obișnuia să se numească Steaua.
Ca pe vremea lui Protasov
Poate că trebuie să ne întoarcem în timp tocmai până la Oleg Protasov ca să mai găsim o asemenea disponibilitate ofensivă. Iar Protastov a ajuns în Ghencea acum 16 ani (pe atunci nici Ghencea nu-și pierduse rostul). Man și Tănase sunt nărăvași, ajung să se dueleze pentru un gol din penalty, ca-n ligile inferioare.
De obicei, astfel de dueluri nu se întâmplă la echipele cu adevărat profesioniste, pe de altă parte ele denotă și o ambiție tot mai rară printre carpato-danubiano-pontici. Un simptom care e, dacă vreți, totodată un început de vindecare.
Atitudine, încredere, curaj
A doua ține de forma fizică a fotbaliștilor antrenați de Petrea. Rețeta germană a dat din nou rezultate și fecesebiștii stau în ghete mai bine decât toți ceilalți fotbaliști din prima ligă. Desigur, campionatul nu e încă jucat și Clujul nu e departe. Asta dacă ne uităm doar la puncte, dacă ne uităm însă la atitudine, la încredere și la curaj, atunci FCSB e categoric mai sus.
A treia ține de perioadele neobișnuit de lungi în care Becali nu folosește tesla în dreptul propriei echipe. E mai puțin nociv, mai puțin toxic decât în anii anteriori, în plus tinerii săi fotbaliști s-au făcut, în sfârșit, mari. Și alții și mai tineri cresc binișor lângă ei (cum vă place Fulga?).
O absență și o formă de maturizare
Un Becali cât mai absent din spațiul public înseamnă un FCSB mai puternic. În plus, și MM Stoica a ajuns, după atâtea decenii de lupte și nevroze, un vulcan totuși stins. E și asta o formă de maturizare. Ceea ce, de asemenea, este surprinzător și benefic pentru FCSB.
Ce vor face mai departe colegii cuplului Man-Tănase cu titlul pe care, probabil, îl vor câștiga? Aceasta e altă istorie și de abia de atunci încolo începe totuși să conteze povestea. Până atunci, contează, dar doar pentru români.
Andrei Crăciun