Muncă, talent, șmecherie
Cum s-au folosit de toate acestea Maradona, Cruyff, Ibrahimovici?
Începem un an nou, în care probabil iar vom folosi greșit toate aceste concepte: muncă, talent, șmecherie. Ca să le înțelegem ar trebui să ne întoarcem la clasicii jocului.
Vă propun, așadar, să ne uităm încă o dată către viața și opera domnilor Diego Armando Maradona (recomand documentarul Diego Maradona, de Asif Kapadia), Johan Cruyff (recomand autobiografia Driblingul meu) și Zlatan Ibrahimovici (recomand autobiografia Eu sunt Zlatan). Zlatan, cel care încă joacă și joacă bine și este pesemne nemuritor.
Fiul maidanului
Diego Armando Maradona a fost neîndoielnic un fenomen. Un fenomen irepetabil, dar nu inexplicabil.
Maradona a fost și el copilul timpului său și al lumii sale. Talentul lui Maradona începe însă tot cu munca. Uităm asta, fiindcă Maradona făcea totul cu ușurință, așadar, era talentat. Era, dar avea și zecile de mii de oră de muncă de la bază. Ba mai mult: le avea făcute cu plăcere.
Maradona știa ce știau prea puțini: să joace fotbal cu ochii închiși. Știa unde se află oricine pe teren, oricând, fiindcă în copilărie juca fotbal și dincolo de căderea nopții, iar în mahalalele argentiniene stâlpii de iluminat public erau (și sunt încă) o fantezie.
Educația de stradă
Maradona a fost fiul maidanului, unde a învățat cum se trișează, cum se driblează, cum se marchează cu mâna lui Dumnezeu. Educația de stradă – adevărata și singura șmecherie bună – spune așa: dacă arbitrul nu fluieră, e vina arbitrului. Așa se face că Maradona a fost tot timpul nevinovat de șarlatania din „sfertul” de Mundial cu Anglia. Și „golul secolului” e marcat tot ca pe maidan. Dar Maradona a muncit pentru a avea talentul de a nu fi prins de nimeni din urmă, de nimeni în afară de el însuși, se înțelege.
Matematica aprozarului
Autobiografia lui Cruyff ne lămurește cu privire la geniul olandezului. Și el știa să transforme toate dezavantajele în avantaj. Când joci fotbal pe beton te ferești, căci dacă te prăbușești doare. Înveți să-ți ții echilibrul. Faimoasa întoarcere Cruyff s-a născut din prudență.
Când ai tăi au un aprozar și nu ajungi bine la tejghea, dar trebuie să socotești restul pe care trebuie să îl dai clienților înveți să-ți folosești mintea și să calculezi în gând. Matematica aprozarului deschide o obsesie pentru cifre. Obsesia pentru cifre deschide o obsesie pentru spații. Obsesia pentru spații deschide calea pentru fotbalul total.
Talent și etica muncii
Când tatăl tău are un ochi de sticlă, dar e atât de șiret încât face concursuri cu batavii cine poate privi mai mult înspre soare și câștigă de fiecare dată, ei bine, atunci înveți ce este viclenia și la ce folosește. Când tatăl tău vitreg se ocupă de gazonul lui Ajax și la opt ani ți se dă dreptul să intri în templu și să te ocupi și tu de gazonul zeilor, atunci înveți cât contează toate detaliile.
Cruyff a fost un talent exploziv, care s-a așezat tot pe o etică a muncii, care desigur că depinde de capriciile geniului. Dar asta nu înseamnă că geniile nu muncesc. Muncesc, ba încă mai mult decât toți ceilalți. Muncesc mereu. Cruyff a muncit mereu și a fost suficient de inteligent încât să înțeleagă că luminile barului te orbesc în fața porții, așa cum frumos povestea Piști Kovacs într-un interviu dat lui Ioan Chirilă acum aproape o jumătate de secol.
Răzbunarea copilului de la periferie
Și autobiografia lui Zlatan este lămuritoare: Zlatan s-a născut din răzbunare. Zlatan trebuie să fie mereu primul, fiindcă a trăit la periferie, fără să aibă, deși ar fi meritat. Zlatan este și muncitor, și șmecher. Șmecheria lui e inteligentă, nu plină de prostie, ca a acelora care s-au pierdut, în timp ce el merge pe patruzeci de ani și duce Milanul în spate, cum ducea Atlas cerul.
Ar fi bine să nu uităm că niciuna nu este de ajuns, nici munca singură, nici talentul singur, cu atât mai puțin șmecheria singură. Când se întâlnesc însă toate trei într-un singur om avem în față un miracol al jocului de fotbal și, dacă nu e prea mult, chiar al vieții.
Maradona, Cruyff, Zlatan sunt, desigur, doar câteva exemple. Dar sunt exemple importante. Avem de învățat.