Oamenii, moartea și banii

Ne credeam nemuritori și nu eram. Trăiam, iată, fără să știm, prin amabilitatea pangolinului

Iar acele vremuri – lumea toată de acum o lună – au trecut și nu știm unde și dacă se vor mai întoarce. Planeta are acum altă respirație, iar sportul a intrat într-o altă dimensiune.

Revolta firească

Lumea sportului era o oglindă a egoului nostru gonflat, sacii de banii pe care îi câștigau eroii timpului nostru vor deveni și ei, tot mai sigur, o amintire. Medicii italieni sunt revoltați de salariul lui Cristiano Ronaldo și au dreptate. E numai un exemplu.

Întâmplarea face ca Ronaldo să fie unul dintre acei sentimentali care dau înapoi ceva din ce au câștigat la loteria anormală care era vechea ordine mondială de dinainte de coronavirus.

Singurul nostru numitor comun

Omul s-a redescoperit fragil în fața unui adversar invizibil, care a șters granițele între clasele sociale, ajungând și la Prințul Charles, și la Prințul Albert de Monaco, și la noi, la Suceava.

Și aici ajungem la discuția de fond: oamenii sau banii? În starea de urgență în care ne aflăm, capitalul are mai multe drepturi, drepturile omului au căzut între paranteze și nu se știe când și cum se vor mai ridica.

Pandemia înseamnă moarte, iar moartea este singurul nostru numitor comun, din Wuhan până în Băicoi, toți eram muritori și uitaserăm tocmai acest amănunt.

Ce va fi mai departe? Cei săraci vor deveni și mai săraci, cei bogați vor fi, o vreme, mai puțin obsceni în bogăția lor. Și după aceea? Nici Baba Vanga n-a văzut atât de departe.

Reaprinderea flăcării olimpice? Sunteți siguri?

Jocurile Olimpice de la Tokyo s-au amânat cu un an și e bine că s-a întâmplat așa. Dar ce ne face să credem că vom mai fi aici peste un an? – că vom fi aici în stare să reaprindem flacăra olimpică, deci speranța, chiar dacă o speranță pervertită de corupție și dopaj?

Cuvântul profit vine de la verbul a profita – cine profită de fereastra de oportunitate a unei omeniri în picaj? Eroii noștri nu mai sunt, ca în secole trecute, umili servitori ai umanității, ci posesorii unor conturi bancare fără limită.

Sunteți la curent cu istoria secolului XX? După ultima pandemie devastatoare, au urmat așa: un deceniu de eliberare, anii nebuni. Apoi: cea mai devastatoare criză economică din istorie, apoi încă un război mondial, apoi cortina de fier. Au urmat Gulagul și Auschwitzul și Hiroshima.

După balamuc

Pe noi, tot balamucul ne prinde așa cum ne-am așternut: cu conducători flasci, un președinte sobru ca un popic, un premier ca un diminutiv, o administrație ineptă și cetățeni absenți chiar și din instinctul de supraviețuire. Vom mai umple vreodată stadioane? O să fie nevoie să-l scoată Armata pe străzi pe generalul Tata Puiu? Cu Tata Puiu eram obișnuiți să stăm acasă.
Istoria are, vedeți bine, întotdeauna mai multe necunoscute. Dar rămân acestea trei: oamenii, banii și moartea. Și cea mai puternică dintre acestea este, deocamdată, moartea.
Dar mâine sau poate că poimâine va trebui să ne gândim din nou ce e, în definitiv, mai important: oamenii sau banii?