Debandada de la Oslo 

Egalul de pe Ullevaal ne menține în zona iluziilor calificării și aduce câteva lămuriri

Prima: Guriță are geniu tactic. Cum altfel să explici această sublimă capcană – începi cu Gicu Grozav, deci în zece jucători, pentru ca la prima schimbare, când îl scoți pe alde Gicu, să câștigi superioritate numerică și să domini finalul, când adversarul deja a obosit? 

Ce mai știți de Nicky Mitea? 

Dincolo de surâs, prezența la zi a lui Gicu Grozav în echipa națională de fotbal masculin dă reale speranțe tuturor cetățenilor din țara noastră care (mai) pot sta în ghete. Chiar așa, ce mai știți de Nicky Mitea?

Sigur, toți antrenorii naționalei au câte un jucător-talisman, un Șoavă, un Cociș, dar parcă niciunul n-a ajuns până la acest năucitor Grozav.

Apoi, prezența lui Anton la mijlocul terenului pare deja ca un început de banc. Ce caută și Anton în echipa națională? Să așteptăm reluarea îndrăgitului serial Dosarele X. Cu Grozav și Anton mâini moarte, ba pe alocuri chiar sinucigașe, România a avut în Tătărușanu un salvator deloc surprinzător.

Calculele hârtiei 

Tătărușanu este de ani de zile singurul fotbalist român care confirmă în campionate cu adevărat puternice, joacă etapă de etapă și merită să-și continue cariera în Occident la o echipă de top, cum e Lyon.

Am scăpat – cu șansă și cu puțin ajutor din partea arbitrilor – de un 0-3 care ne-ar fi aruncat iar în brațele calculelor matematice. Și fiindcă am scăpat, să consemnăm și că Ianis Hagi este deja un jucător care poate să schimbe soarta unui meci al naționalei – ar trebui să fie titular multă vreme de-acum încolo și probabil va fi.

Emergency ball pe Keșeru

Am urmărit cu atenție și îngrijorare lipsa tranziției pozitive, axul central distrus și doar emergency ball-ul pe Keșeru ne-a adus aminte că totuși măcar îl avem pe mister Ilie Dumitrescu în televizor vorbindu-ne atât de frumos despre fundașii laterali moderni. La analiza la cald, Contra a remarcat în echipa norvegienilor jucători dezechilibranți. Să ne notăm expresia, fiindcă ne-a trebui și nouă. Unde sunt dezechilibranții de altădată? Am rămas cu dezechilibrații – să defilăm cu ei.

Naționala României a ratat o victorie posibilă la Oslo – ar fi fost posibilă dacă echipa n-ar fi fost încropită de un antrenor neinspirat. Asta în teorie.

Vorbiți norvegiană?

În practică, selecționerul a mutat bine de pe bancă și a salvat, iată, un punct dătător de speranță. La ce s-a jucat, norvegienii au toate motivele să plângă în iarbă și să caute alinare la psiholog. Au avut din nou 2-0 și n-au câștigat. Oare cum se spune în norvegiană: 2-0 e cel mai periculos scor?

Urmează Malta și orice altceva în afara unei victorii solide, a unui galop de sănătate, ar fi nu doar prea puțin, ci de-a dreptul jenant, dacă mai vrem să emitem pretenții la nivel continental.

Dacă nu, ne putem întoarce la amatorismul nostru cel de toate zilele, la delirul transferurilor din gură ale gargaragiilor din prime-time.

Hai, Gicule!

Ar fi frumos să câștigăm la scor și toate golurile noastre să fie marcate (în mitanul secund, de ce nu?) de Gicu Grozav, care să ne pălmuiască din iarbă pentru toate gândurile cele negre.
Bucuroși ne-om duce crucea.

Hai, Gicule!