Victorie acum!

România se află într-o poziție rară în ultimele decenii: selecționerul are de unde alege fotbaliști pentru echipa națională. Cu toate acestea rezultatele din Liga Națiunilor au fost mediocre. Să mai avem puțintică răbdare?

Tineretul României a reușit o calificare istorică la Euro și a făcut deunăzi un meci remarcabil cu tinerii Belgiei (care anunță o nouă generație de excepție pentru echipa lor mare, aflată în cel mai bun moment al istoriei sale).

Acum să ne vedem: știm să gestionăm o devenire? Mirel Rădoi are și cea mai frumoasă, și cea mai grea dintre sarcinile unui antrenor: să treacă o generație întreagă înspre maturitate.

La câți s-au născut pe la noi talente ca să moară speranțe, ar fi cam fi vremea pentru o strategie de salvare a talentelor (o strategie de dezvoltare durabilă, cum i-ar plăcea să zică lui Ion Iliescu).

Există un clișeu splendid care ne spune că victoriile aduc victorii. Propun să nu neglijăm această axiomă. România are nevoie de victorii și are nevoie de victorii acum!
Mentalitatea de învingător nu e nici ea chiar o vorbă în vânt și nu se construiește cu remize norocoase cu Serbia. E obligatoriu să învingem și Lituania, și Muntenegru, echipe rezonabile cu care pe vremea primului Hagi s-ar fi pus doar problema scorului la pauză. Ce ar trebui să știe tinerii de astăzi este că să fii celebru și chiar bogat nu e așa o mare brânză. Și caracaleanul care ne arăta mai ieri degețelele mijlocii de la tribuna Parlamentului e faimos, iar bani are – vorba aia – și Donald Trump.

Mult mai important e să se facă iubiți și să devină nemuritori, să lase în urme nopți magice și emoții indimenticabile.

Iar oamenii îi iubesc pe aceia care câștigă, care le aduc bucuria marilor victorii (precum și tristețea marilor înfrângeri), dar pe cei care fac 0-0 cu Lituania și Muntenegru nu îi va ține nimeni minte. Și vor trece pe lângă pozele lor lipite comercial pe gardurile orașelor și nu vor ști cine e cine și nu vor simți nimic și nici faima, nici banii nu vor putea vreodată să acopere golul de a-ți fi ratat devenirea.

Avem nevoie de victorie acum – chiar dacă, din fericire, nu mai e acum ori niciodată. Dar ne trebuie această victorie acum – și avem nevoie de acești tineri care să devină din fotbaliști poeți și să ne facă să visăm din nou departe, ca generația primului Hagi înspre cerul Americii. Căci asta este de fapt, asta a fost și asta va fi întotdeauna povestea cu fotbalul.

Și asta trebuie să îi învețe chiar acum profesorul Cosmin Contra: cum să nu-și irosească harul.

Istoria e pentru cei care visează.