Cazul Ianis

Vestea proastă e că Hagi junior nu e Hagi senior. Vestea bună e că încă poate deveni el însuși

Știrea începutului de 2018 e că Hagi a mers la Florența să-și răscumpere fiul. Tânărul Ianis (19 ani, totuși) pare că se înscrie pe lunga listă a eșecurilor de dată recentă. Le calcă el pe urme lui Zicu sau Alibec, respinși, la vremea lor, de prima ligă italiană? Răspunsul, atât cât cunoaștem din el, e important (pentru că, la rigoare, spune mai multe despre noi decât despre cariera tânărului Hagi). Răspunsul este: deocamdată, nu.

E adevărat: Ianis nu a făcut pasul spre prima echipă a Fiorentinei. La fel de adevărat e însă că, spre deosebire de atâția alții refuzați la export, a dovedit calități pe care încă se poate construi. Nu ne-au venit dinspre Firenze vești că ar fi decăzut înspre vicii, nu ne-a sosit știre că și-a pierdut mințile. Măcar nu și-a risipit, astfel, talentul (atât cât este).

E adevărat: Ianis nu are, la vârsta lui, rezultatele și nici perspectivele și, poate, nici ambiția tatălui său. Pe de altă parte, el nu s-a născut la Săcele ca fiu al lui Iancu Hagi, un bărbat fără alte averi dincolo de demnitate și de mândrie. El s-a născut într-o metropolă, ca fiu al lui Gheorghe Hagi, fotbalist celebru milionar în dolari. Și uite că tot n-a ajuns un copil de bani gata.

Hagi senior insistă să nu-i mai spunem „Regele” și are dreptate. Dar nu putem opri niciun proletar să aștepte un prinț care să ne ducă după douăzeci de ani la un nou Mondial de fotbal. Nu, nu putem opri tribunele să creadă într-o dinastie, căci (deși poate fi practicat cu succes și în republici, chiar și în cele socialiste) fotbalul s-a născut totuși într-un imperiu, sub o foarte solidă monarhie.

Și mai mult: dacă Ianis nu face o carieră mare, dacă nu face nici măcar jumătate din cariera tatălui său, destinul său rămâne tot o afacere personală. Acest tânăr nu ne datorează nimic. Nu e vina noastră că l-am făcut delegatul speranțelor că un nou Hagi și ne va salva. Am putea învăța chiar și dintr-o asemenea ratare. E o lecție pe care Hagi senior deja o știe: nu salvatorii ne lipsesc, ci sistemul care să-i facă posibili.

Deocamdată însă, Ianis nu a pierdut decât un tren. E o situație îndurabilă.

Da, el nu e Hagi senior, nu e nici măcar Mbappé sau Chiesa junior, ca să îl aducem la zi, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi – cu anii – cel mai bun jucător care poate el deveni.

Dar în această epocă în care se aruncă averi pe nimic, ne grăbim și să nu mai dăm doi bani pe (totuși) un copil care nu face suta de milioane. Înainte să se maturizeze Ianis, nu ar fi rău să ne mai maturizăm și noi.

Suntem puțin exagerați, nu găsiți?