Ultima etapă

Până să ne aflăm campioana, să ne uimim de campioana statului brazilian Santa Caterina...

Liga 1 se îndreaptă spre fluierul final, ceea ce nu înseamnă (ba dimpotrivă) că vom asista totodată și la ultimele fluierături. Nu, nu. Ele vor mai dura și ne vor umple vara (nu tu European, nu tu Mondial…), între transferuri imaginare, în așteptarea iluziilor de toamnă.

Trăim între o suspiciune și următoarea, bântuiți de blaturi, de non-combaturi, de pariuri, de răzbunări (suntem încredințați că tinerii fotbaliști sunt arme pentru sporirea slăbiciunilor, deși suntem în același timp pe cale să dăm una dintre cele mai tinere campioane de pe bătrânul nostru continent – rămânem, așadar, nu doar vechi, ci și paradoxali).

Concluzii înainte de căderea cortinei? FCSB rămâne, așa cum s-a văzut și la Giurgiu, într-un meci foarte aproape de o egalitate cu zero, o echipă încropită, un puzzle din bucăți costisitoare. Dar fotbalul nu e doar iarmaroc și nu ajunge să cumperi tot ce e mai scump pe piață, să pui produsele într-o găleată și, gata!, să curgă laptele și mierea. De aceea, acolo unde FCSB propune un contract mai bănos, Viitorul a propus o poveste (nici ea lipsită de umbre). Dar măcar o poveste.

Cred că putem deja să introducem în bogatul nostru vocabular fotbalistic această expresie: o victorie à la Hagi. O victorie à la Hagi se obține cu elan juvenil și are, la bază, munca. Din păcate, în bună tradiție românească, obsesiile cu final fericit nu ne țin mult.

Acum un deceniu și jumătate ne obseda ideea că Hagi nu va fi niciodată antrenor de fotbal. Iar acum, când a demonstrat că a devenit chiar mai mult de atât, trecem amănuntul sub tăcere. De ce?
Pe al treilea culoar aleargă Dinamo, care mai poate câștiga titlul, cum bine se spune, printr-o minune. Nu se cade să ne întrebăm în cazul minunilor dacă merită. Deși nu se cade, să ne întrebăm. Merită? Răspunsul meu este: deocamdată, nu. Ceea ce nu înseamnă că sezonul viitor, cu un plan rezonabil de investiții, Dinamo va fi ușor de oprit.

Între toate aceste necunoscute, cu Real Madrid aproape de finala cu Juventus în Champions League, cu medicii mirându-se de forța fizică și psihică a domnului Zlatan Ibrahimovici, aflat în spital, la o răscruce a carierei, țin să salut campioana la fotbal a statului Santa Caterina.

Poate că nu știați, dar departe, în Brazilia, Campionatul Catarinense tocmai a fost câștigat de Chapecoense. Poate că totuși vă amintiți că acum o jumătate de an, în Columbia, un avion care îi ducea pe cei de la Chapecoense spre finala Copa Sudamericana…

Doar trei jucători au supraviețuit. Ceea ce nu înseamnă, iată, că acest club a putut fi îngropat de acea tragedie. Această renaștere, acest titlu, această putere de a înainta sunt cele mai bune vești pe care le-am primit de la fotbal, dacă nu de și mai sus, în timpul din urmă. Să ne uimim.