Unde a dispărut zâmbetul?

Sezonul prost al lui Liverpool ne învață câte ceva despre cum se poate alege, atât de ușor, praful. Pentru cine bat deci kloppotele?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, de oriunde ne-am uita, echipe mult mai bune. Cum s-a ajuns aici?

Ce s-a schimbat?

Anul trecut, Liverpool câștiga titlul, după o pauză de treizeci de ani, jucând un fotbal superb. În 2019, aceeași minunată echipă din Liverpool devenea campioana Europei, după ce cu un an înainte pierdea, pe mâna lui Karius, mai degrabă nedrept, o finală cu Real Madrid. Ce s-a schimbat de atunci? De ce nu se regăsește niciunul dintre marile staruri din Liverpool? De ce Salah nu mai e Salah, de ce Mané a ajuns un oarecare, un oarecare cumsecade, dar tot un oarecare?

Gravele probleme ale domnului Klopp

Să începem de la cap. Capul e Klopp. Are atât de multe probleme încât e greu de înțeles cum de le duce pe toate: la serviciu îi merge rău, a rămas orfan de mamă (nu există vârstă de la care nu poți rămâne orfan de mamă), veștile din Anglia sunt că nici cu dragostea nu mai stă bine.

Klopp are deci o criză, are grave probleme personale, umane, Klopp fiind cel mai uman dintre marii antrenori ai timpului prezent. Din zâmbetul de odinioară a rămas doar nervozitatea fundașului mediocru de la Mainz. Mai rău: Klopp a început să emită banalități, nu mai e convingător nici în fața gazetarilor. E puțin probabil să mai aibă cuvânt în fața unor vedete obosite de glorie și pline de bani.

Klopp a făcut o echipă, iar acum o vede dispărând. Înțelegeți dimensiunea acestei tragedii omenești?

Lecțiile uitate ale lui Sir Alex

De ce nu a reușit Liverpool să rămână două sezoane la rând campioana Angliei – aceasta e o poveste mai complexă. Răspunsul ține de cultură și de psihologie. Liverpool a așteptat atât de mult un trofeu încât naturală a devenit așteptarea. Ce mai e de făcut după ce urci Everestul?

Legenda spune că după ce mai lua un titlu, Sir Alex Ferguson de la Manchester United obișnuia să facă noi angajări de psihologi, întrebând: „Am câștigat titlul, cum pot să mai câștig încă unul?”. Cel care răspundea „Trebuie să te gândești și să te antrenezi ca și cum ai veni de pe locul doi” era angajat pe loc.

Un Anfield care nu e plin e ca un om fără inimă

Klopp era tot un entuziasm. Pierzând entuziasmul, se fisurează și rațiunea. Nu e o simplă pasă proastă. E sfârșitul unei epoci. Numele viitorului antrenor e deja cunoscut și cândva, probabil mai devreme, va deveni realitate: Steven Gerrard. Celelalte întâmplări vin să împlinească destinul: un VAR potrivnic, o catastrofă cu Villa în octombrie, accidentările lui Virgil, lipsa cronică de formă a lui Firmino (Liverpool are nevoie disperată de un vârf adevărat, de un număr 9) și mai ales absența fanilor. Să joci pe Anfield fără un stadion plin e ca și cum ai vrea să trăiești fără inimă.

Echipa care nu poate merge singură

Dintre toate echipele din lume, Liverpool a suferit cel mai mult cât fotbalul a fost lăsat fără public. Liverpool nu poate merge singură.

E o prăbușire colosală, cea mai însemnată din fotbalul mondial la zi.

Dar mai e ceva, care ține tot de cultura locului: Liverpool va învia, cândva tribunele vor fi din nou pline, echipa va fi purtată din nou pe brațe deasupra tuturor. Și abia atunci vom ști, de fapt, că s-a întors fotbalul. Dar va fi târziu și Klopp nu va mai zâmbi din marginea terenului. Între timp, ceva, ceva important, s-a pierdut.