Primăvara românilor

De la Lucescu la Kiev până la Hagi la Glasgow, ici, colo, câțiva dintre ai noștri au reușit performanțe peste care riscăm să trecem, din nou, prea ușor, fără să le înțelegem însemnătatea.

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm să rămânem fără nimic. Și nici Drăgușin nu este altceva decât o speranță pentru Pirlo.

Eternul Lucescu
În Europa League însă, nu stăm nici așa, nici altminteri. Deasupra tuturor, ca atât de des în ultima jumătate de secol, se află Mircea Lucescu.

La aproape șaptezeci și șase de ani, nu-și vede de strănepoți, ci dă încă lecții de bun fotbal european. Succesul lui Dinamo Kiev, care are șanse reale să treacă și de Villarreal, nu e o întâmplare. E strict consecința felului chibzuit, matur, înțelept în care Mircea Lucescu pregătește fiecare meci în parte și mai ales viitorul.

În Spania, nu. Deocamdată
Seniorul face ce a făcut o viață: promovează tineri, le insuflă mentalitatea învingătorilor, îi duce spre victorii. E un mare noroc pentru Tudor Băluță că a ajuns în acest anturaj.

Din păcate, accidentările l-au împiedicat să progreseze și încă o fac. La Villarreal îl avem pe Rațiu, un fotbalist interesant, care a atras câteva priviri în Olanda și a ridicat unele sprâncene a mirare și încântare. În Spania, deocamdată nu.

Primăvară și la Praga
Dar avem primăvară și la Praga. Nicușor Stanciu este deja o certitudine. Vi se pare puțin lucru să o elimini pe Leicester? Leicester e o echipă pe care nu ești sigur că o învingi nici dacă te cheamă Guardiola.

Oriunde ne-am uita, la răsărit, cum și la apus, cu atât mai puțin la noi în ogradă, nu există trei fotbaliști români la această oră care să fie deasupra lui Stanciu ca experiență, realizări și formă.

Ianis devenind un Hagi
Și veștile bune continuă și la Glasgow, unde Ianis Hagi adună tot mai multe meciuri excelente și goluri care scot pălării și bascul de pe capul proletarilor scoțieni.

Glasgow Rangers chiar arată ca o echipă care, la o adică, poate chiar să câștige această cupă europeană, ce, fără să fie Champions League, este totuși o întrecere redutabilă, demnă de un Gerrard.

Fiind dat exemplu ca etică a muncii, fără să prindem de veste măcar, Ianis tocmai devine un Hagi. Poate că asta e totuși o știre.

Cam astea sunt steagurile, coane Fănică!
Iar la AC Milan, Tătărușanu așteaptă, cu o răbdare atipică nouă, ocazii să-și facă bine meseria. De câte ori a intrat nu l-a făcut uitat pe Gianluigi Donnarumma, nici n-ar avea cum, Gigio e un fenomen. Dar nici nu și-a lăsat echipa în drum. E un fotbalist pe care te poți baza chiar și în fazele superioare ale unei competiții europene. Câți cunoașteți?

Că, două la prefectură, două la școala de fete, coane Fănică, cam aici ne sunt toate steagurile.

Dați la o parte cancanul și gargara, cu ce rămânem? O mână de profesioniști cu rezultate. Toți români, se înțelege, dar toți lucrând departe de casă.