Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Vă mai amintiți de echipa națională?

România n-a mai jucat de la sfârșitul lui noiembrie, de la un egal chinuit în Irlanda de Nord. Și nici nu va mai juca până la sfârșitul lui martie, când vom descoperi cu toții cât de mult a progresat fotbalul […]

...

Anul FCSB. Cum și de ce?

Chiar dacă FCSB nu (mai) e Steaua, uneori dinamica din atacul acestei echipe aduce aminte de „viteziștii” de odinioară. Desigur, nivelul fotbalului românesc în 2021 este mult mai jos decât era acum patruzeci de ani. Motivele sunt complexe, iar soluțiile […]

...

Vă mai amintiți de echipa națională?

Ceea ce definește mersul naționalei noastre este absența. Absența de la turneele finale, absența din imaginarul colectiv

Permalink to Vă mai amintiți de echipa națională?
luni, 8 februarie 2021, 9:11

România n-a mai jucat de la sfârșitul lui noiembrie, de la un egal chinuit în Irlanda de Nord. Și nici nu va mai juca până la sfârșitul lui martie, când vom descoperi cu toții cât de mult a progresat fotbalul în Macedonia de Nord, ba chiar vom fi uimiți că există Macedonia de Nord!

Spiritele în jurul naționalei se inflamează o dată la câteva luni, apoi – letargie, uitare, mister. Se lucrează în liniște, încotro ne îndreptăm aflăm noi din mers, de la un meci la altul.

Știți cumva care e proiectul pentru echipa națională? Care e strategia pentru următorii ani? Ce facem, domnilor și doamnelor, cu echipa națională? O cârpim? Rulăm zeci de jucători și rămâne cine s-o nimeri?

Nu mai apără Tătărușanu. Cine apără?
Echipa națională, draga de ea, începe, simbolic, cu o absență. Nu mai avem portar, după ce s-a retras Tătărușanu. Și ce punem în loc? Schimbăm generația până la ultimele consecințe?

Începem un nou ciclu, vorba aia, ne ascundem după perdeaua de fum? Înlocuim o rezervă de la Milan cu o rezervă de la Inter? Tăcere. Vom fi luați prin surprindere, ca „autoritățile” în fiecare iarnă.

De altfel, dacă vă gândiți bine, ce știm noi despre echipa națională? Știm care e, fie și în linii mari, primul nostru unsprezece? Care e, pur și simplu, echipa? Avem vreo certitudine? Nimic. Nici măcar accidentările lui Chiricheș nu mai sunt sigure.

Ce facem cu SuperMan? Dar cu Ianis?
De pildă, Man, că tot suntem maniaci, obsedați de SuperMan și noul transfer al retrogradabilei Parma. Va fi Man un om pe care se va pune, cum se spune acum, accentul?

Joacă doar cine e în formă? Bun. Și dacă nu e nimeni în formă? Dar Ianis? Golul recent, superb, nu l-a făcut titular sigur la Glasgow. Va fi el noul număr zece al naționalei? Și la urma urmei, fiindcă așa fusese iluzia, luăm naționala mică, cu bune rezultate în Italia în vara lui 2019, și o facem națională mare?

Îndrăznim deci, în sfârșit, un schimb complet de generații? Rădoi nu ne spune și poate că nici nu știe. Și, la urma urmei, cât mai rămâne și Rădoi? Naționala chiar e oglinda țării: o improvizație.

Marile absențe
Ceea ce definește mersul naționalei noastre este, spuneam, absența. Absența de la turneele finale, absența din imaginarul colectiv, absența preocupărilor reale pentru ca echipa asta să înceapă să existe din nou.

Uităm că există, ne amintim de ea de trei ori pe an, consemnăm înfrângerile, vom învăța din victorii, și mâine e o zi, nu mai sunt naționale mici etc. Și apoi, mersul discret pe burtă. Încotro? Dumnezeu cu mila. Românește, timpul trece, leafa merge.

Se anunță un amical de gala cu Anglia, înspre vară. E un lucru sigur, cât mai poate fi ceva de sigur în vremea covidului.
În vremurile bune de altădată, când naționala încă însemna ceva pentru români, o știam pe de rost, post cu post, și doar cine știe ce catastrofă ne lăsa cu un semn de întrebare. Sigur, asta a fost demult.

Dar așa ne-am calificat la trei Mondiale consecutiv și apoi, în mileniul III, n-am mai ajuns nicăieri, înlocuind Generația de aur cu generații fără urme.

Și, de aceea, aici e aici și aceasta e întrebarea: de fapt, ne mai pasă? Sincer, chiar ne mai pasă?

Comentarii (5)Adaugă comentariu

JFM (19 comentarii)  •  8 februarie 2021, 9:56

Man a demonstrat și până acum că nu-și găsește locul la Națională. El era SuperMan doar din vorbe si din benzi desenate, doar cât să iasă un fraier cu banul catre Becali, atât. În rest e un băiețaș speriat care cască gura pe teren neînțelegând de ce nu joacă echipa doar pentru el și de ce nu i se dau adversarii la o parte așa cum i se întâmpla la echipa aia din Berceni. Mai e și acest calendar competițional foarte încărcat cu niște turnee inutile, de asazisa calificare, care înlocuiesc fostele meciuri amicale, multe tururi în cupele europene, plus competițiile interne, totul la 3 zile, e o diluare la nivel general, meciuri la TV cu polonicul cel mare, nu mai deosebești competițiile între ele, totul e raportat la cantitate, normal că nu mai știi exact când joacă Naționala un meci decisiv de calificare, că de grija turneelor finale am scăpat. Dar și acele turnee finale și-au tot mărit numărul de participante și de grupe, e o plicticosenie totală până ajungi în fazele finale, îți piere cheful de fotbal până se ajunge la semifinale și finală. Între timp desfășurându-se calificări pentru alt turneu final șamd O nebunie, de asta nici jucătorii nu mai au aceeași implicare, pentru mulți clubul a ajuns "naționala lor", e sursa de venit din care trăiesc, e cel mai important mijloc de existență, patriotismul nu prea mai ține nimănui de foame. Nationala eroilor de altadata a fost si acolo va ramane, in anii Generatiei de Aur.

Hombre (3 comentarii)  •  8 februarie 2021, 10:06

Binenteles ca ne mai pasa, altfel nu scriam ditamai articolul si nici cititorii nu intrau sa-l vada. Exista o mare de suporteri carora inca le mai pasa si care "suporta" toate meciurile astea anoste sperand ca vor mai avea candva ocazia sa iasa in strada.

mq (1 comentarii)  •  8 februarie 2021, 10:28

Ce sa ne amintim? Joaca si pierd. E simplu

4_3_3 (1 comentarii)  •  8 februarie 2021, 11:27

"Suporter" vine de la "a suporta". In acest sens, nationala mare e de prea multa vreme greu de suportat. Ne-am uitat multi ani la picioarele lui Hagi, pe teren, dupa care ne-am uitat la fel de multi ani la jucatorii lui Hagi, pe teren, care promiteau totul, si totusi nu aratau nimic. Am ramas cu fi'su la o echipa cu nume mare, dar dintr-un campionat mai slab decat Liga1. Am ajuns ca cei mai de succes stranieri sa devina copii care s-au apucat de fotbal in diaspora. Noua ne-a mai ramas clanul Becali, dribland legea mai spectaculos ca Hagi in zilele sale mai bune. Ne bucuram ca maimuta de coada, cand mai dau vreun tun ("fotbalistul anului" - *** vopsita - la ultima clasata in Italia) si isi baga ceva meleoane in buzunarul de samsari si creditor (a se citi lipitori), si ne facem ca nu observam, ca se-ngrasa facandu-si nevoile pe mormantul fotbalului romanesc. Candva aveam antrenori de valoare, care faceau cariera in fotbalul adevarat: Stefan Covaci in Olanda, Lucescu in Italia, Boloni in Franta, Portugalia, Belgia, Rednic tot in Belgia. Iar acum? "Antrenorii anului" fac "performanta" in tarile arabe sau China. Fotbal minuscul, de show-business, dar venituri maxime. Iar in campionat se poarta moda antrenorului-interpus, de mucava, fara scoala, fara coloana, fara caracter, majoritatea sunt niste parveniti care se umfla-n pene de parca plasticul cu A1 agatat de gat si linia directa in loja i-ar face "misteri". Lipitorile mai au nevoie de echipa nationala doar sa-si maximizeze profitul pe vanzarile de jucatori (vezi clauza din contractul lui Man cu privire la eventualele sume pe care le va mai plati Parma cea tepuita pentru convocarile la lotul national) - dovada mai clara ca selectia se face pe interese, n-ai cum sa gasesti. Vom avea echipa nationala, cand va ajunge unul din diaspora sa faca o scoala de antrenori serioasa (Coverciano, Clairefontaine etc.) si sa adune un lot din copii care se formeaza si joaca in fotbalul adevarat.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Umila generatie (9 comentarii)  •  8 februarie 2021, 12:38

Domnule Craciun, este inutila retorica intrebare: cui ii pasa de echipa nationala? Fripturistii care au acaparat conducerea federatiei ne-au aratat adevaratele intentii. Mai intai, au scos de la naftalina o piesa de muzeu din Germania, previzibilul esec inchizand DEFINITIV eventualitatea unui alt selectioner strain la carma nationalei. Apoi, au urmat numirile pe baza afinitatilor personale cu emanatul de la Cotroceni, Burlanul, astfel ne-am “blagoslovit” cu nepriceputul Stoichita, catarat in rolul de director tehnic al federatiei si “oratorul” Contra, selectioner al primei reprezentative. Gica Impotriva si-a dat “doctoratul” la tv atunci cand si-a injurat jucatorul, vinovat de ratarea unui penalty. Nimic nu-i recomanda nici pe Radoi , nici pe Mutu in rolurile de selectioneri ai primelor doua echipe reprezentative, insa amicitia cu “Razvan” a facut diferenta. Impostorii din fruntea federatiei nu si-au propus calificari la turnee finale, doar amagirea naivilor suporteri ca “am fost aproape de calificare, data viitoare va fi mai bine”. In timpul meciurilor nationalei, petreceti-va timpul cu familia, vizionati un film, cititi o carte, veti avea numai beneficii. Garantat!

Comentează