Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Vă mai amintiți de echipa națională?

România n-a mai jucat de la sfârșitul lui noiembrie, de la un egal chinuit în Irlanda de Nord. Și nici nu va mai juca până la sfârșitul lui martie, când vom descoperi cu toții cât de mult a progresat fotbalul […]

...

Anul FCSB. Cum și de ce?

Chiar dacă FCSB nu (mai) e Steaua, uneori dinamica din atacul acestei echipe aduce aminte de „viteziștii” de odinioară. Desigur, nivelul fotbalului românesc în 2021 este mult mai jos decât era acum patruzeci de ani. Motivele sunt complexe, iar soluțiile […]

...

Nivelul la care discutăm

În marginea mult vehiculatei mutări a antrenorului campioanei României în subsolul clasamentului din Turcia, pe bani frumoși

Permalink to Nivelul la care discutăm
luni, 11 ianuarie 2021, 10:33

Cum nu putem ieși vreodată (și, la urma-urmei, de ce am ieși?) din „O scrisoare pierdută”, nu putem ieși (și, până la urmă, de ce am ieși?) nici din „Moromeții”.

Suntem prinși pentru totdeauna între Brânzovenescu, Farfuridi și Cocoșilă. Din această dilemă nu putem ieși, am zis. Păi, despre ce vorbim noi aici, domnule?

Cum zicea și alde Cocoșilă
Are pururi dreptate Cocoșilă: ăsta-i nivelul la care discutăm. Și trebuie să ne băgăm bine în cap nivelul: ăsta-i.
Antrenorul campioanei României negociază cu o echipă care luptă să nu pice în liga a doua turcă. Dincolo de toate fantasmagoriile, de toate transferurile imaginare, nivelul rămâne jos spre foarte jos. Să mai tragem încă un semnal de alarmă? Nu s-au tras deja toate și zadarnic? Buba e alta: ce mai contează în mileniul curent în afară de parale? Mai contează?

Suntem buni, dar nu ne vede nimeni? Nu mai e la modă (din păcate) Robert Niță. Nu mai suntem nici buni și nici nu mai interesează pe nimeni.

Mutu, după douăzeci de ani
Am ajuns să trăim bucurii prin admirabilul Maxim, care marchează des și frumos pentru Gaziantep (pentru cine?!). Apuse sunt vremurile când – acum două decenii – Mutu marca optsprezece goluri pe sezon pentru Parma, într-un campionat din care nu ieșiseră la pensie nici Maldini, nici Nesta, nici Costacurta, iar Buffon era flăcău. Ultimele două decenii au marcat, pentru români, o cădere severă. Căderea continuă.
Antrenorul campioanei României pleacă să facă parale în lumea a doua (spre a treia) a fotbalului. E ceea ce e, dar măcar să nu ne mai mințim că ar fi altceva. Ăsta-i nivelul la care discutăm.

Merge și așa?
Petrescu rămâne un excelent antrenor de nivel românesc. Iar nivelul românesc din ziua de azi e sinteza unui naufragiu. Sunt consecințele nepăsării și debandadei, e epilogul lui treacă-meargă, e un apendice la merge și așa. Iar Petrescu e un campion. Restul nu mai e tăcere, restul e zgomot (mult zgomot pentru nimic, desigur), restul e cumul de bombardieri și petarde.
Aproape că nici n-am băgat de seamă că fotbalul românesc e o fantomă, am fost ocupați să admirăm fotografiile unor jucători de mâna a șaptea ajunși – la apogeul realizărilor profesionale – în concediu legal de odihnă în cele exotice insule.

Avea dreptate Cruyff: nu s-a văzut sac de bani care să marcheze goluri. Dar uite că sacul de bani poate totuși să se lase la slip (cu soția, desigur) și să pozeze în boscheții plajelor de lux și asta să se numească viață bună și succes în carieră, deși, de fapt, e doar un costisitor eșec.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

suporter (6 comentarii)  •  18 ianuarie 2021, 12:56

nivelul este, intr-adevar, foarte jos. Noi vorbim de lumea a 2-a si a 3-a, dar de fapt nivelul fotbalului la noi este sub lumea a 4-a. Nici in Europa League nu mai avem echipa.... Cam asa era pe la inceputul anilor 2000, cand Rapidul si nu numai pierdeau cu niste echipe din lumea a 3-a... Deci tot in lumea a 4-a am fost si pe vremea aia... Noroc cu Dica, atunci, ca s-a tot dus.... dar dus a fost! :)

Comentează