Noi și modelul maghiar
Ungaria va merge pentru a doua oară consecutiv la un turneu final de campionat european (România nu a mai legat două europene din 1996-2000). De douăzeci de ani noi coborâm, iar Ungaria tot urcă. Nu e o întâmplare
Ungaria a învins Islanda, cu un gol marcat în prelungiri de un copil-minune care va ajunge probabil la Arsenal. Dominik Szoboszlai are exact douăzeci de ani (avea dreptate Alin Buzărin să-i dedice un articol excelent, a marcat un gol de autor, dar dacă nu era Szoboszlai ar fi avut cine altcineva să marcheze pentru unguri – fiindcă au deja un sistem la bază).
Ultima oară când românii au ieșit în număr imens în stradă pentru fotbal a fost în vara anului 2000, după ce Ganea a marcat dintr-o lovitură de la 11 metri în finalul meciului cu Anglia (scor 3-2).
Imposibila renaștere
România nu a avut în ultimele decenii nicio viziune, niciun proiect pentru renașterea fotbalului nostru. Nu e vorba că am pus castraveți și am vrut pepeni, cum spunea Hagi. N-am pus nimic. De zece ani, ungurii au o viziune, au un proiect. Premierul Orbán Viktor nu poate fi dat exemplu de lider democrat, este un autocrat clasic, care îngrijorează Uniunea Europeană cu pornirile sale dictatoriale.
Totodată, Orbán Viktor a avut un plan pentru sportul maghiar. De zece ani sportul maghiar (și mai ales fotbalul) beneficiază de sume-record de la bugetul de stat și de banii firmelor-private, care au parte de facilități fiscale incredibile.
Cifrele spun o jumătate de poveste: peste două miliarde de euro pompați în fotbal în ultimii zece ani, peste cinci sute de milioane de euro în academii, acolo unde se decide viitorul. Iar ungurii s-au întors în Liga Campionilor, vând fotbaliști pe sume mari și devin o forță pe continent.
Cea mai bună echipă din lume care n-a câștigat Mondialul
Toate acestea vin de undeva: Între 1950 și 1956, Ungaria a fost cea mai bună echipă din lume care n-a devenit campioană mondială. Următoarea a fost Olanda, în a doua jumătate a anilor 1970. Finala pierdută de Ungaria în 1954 cu Germania (care abia își revenea după război) este tragedia fotbalului maghiar.
Apoi, revoluția de la Budapesta din 1956, tranșată de sovietici, a pus capăt visului. De atunci, pentru jumătate de veac, Ungaria a dispărut.
Factorul Orbán Viktor
A reapărut acum din ambiția acestui Orbán Viktor, care a vrut să reînvie imperiul maghiar măcar în fotbal (așa au început să conteze Sepsi, în România, sau Backa Topola, în Serbia). Orbán Viktor e responsabil pentru arena ireală din satul său natal, Felcsút, la patruzeci de kilometri de Budapesta, botezată Pancho Arena. Pancho – așa îi spuneau fanii lui Real Madrid lui Puskás Ferenc, poate cel mai mare fotbalist european de până la Johann Cruyff.
Probabil, Orbán Viktor va deconta cândva toată această pasiune pentru fotbal, probabil nu sunt toate actele contabile în regulă și desigur corupția e la ea acasă și în Ungaria.
Capitalismul de cumetrie, democrația originală și stingerea luminii
Maghiarii totuși au avut un plan, noi n-am avut niciunul. Dacă ne-am trezi acum, abia peste zece-douăzeci de ani am începe să culegem primele roade. Dar nu ne vom trezi nici acum, rămâne să ne mai certe Mirel Rădoi că suntem neîncrezători, rămâne să zicem Doamne-ajută și să mai ciupim victorii mari cu Austria, în zilele lor proaste.
Politic, Iliescu visa la începutul anilor 1990 la modelul suedez. N-a fost cazul, l-am fi compromis și pe acela, ne-am ales cu minerii, capitalismul de cumetrie și democrația originală.
La fotbal am mai trăit o vreme din Luceafărul, apoi am mers la culcare și ultimul a uitat și să stingă lumina.