Cine va câștiga Liga Campionilor

Ne apropiem de sfârșitul sezonului cu acest turneu final care ne ține loc de Campionat European.

E ora închiderii și secretul lui Polichinelle strălucește ca aurul curat. Secretul: s-a încheiat epoca Messi-Ronaldo și s-a încheiat urât

Trăim în epilogul istoriei giganților. E o coincidență nefericită că în acest an nu se va acorda Balonul de Aur, deși trebuia să-l ia Lewandowski, și trebuia să-l ia fluierând. Vom avea deci două semifinale franco-germane. Nu e o întâmplare, e noua ordine continentală în fotbal.

David din Bergamo și nedreptatea fără odihnă
Prima veste proastă pentru fotbal este că Atalanta nu va juca în semifinalele Ligii Campionilor, deși a fost la un minut distanță de miracol. Într-un minut se pot întâmpla însă multe. Era bine pentru naivii care mai cred că în fotbal nu joacă bugetele și departamentele de marketing să câștige David din Bergamo, orașul de lacrimi.

Marele Goliat nu pierde însă de fiecare dată decât în Biblie. Pe pământ, lucrurile rămân puțin mai complicate și nedreptatea nu cunoaște odihna, cum știm de la Sancho Panza.

Spaima petrecerilor și bucuria coafezelor
De pildă: mai există și alți eroi. Mbappé a intrat și l-a eliberat pe Neymar Jr., fantele de Instagram, geamănul lui Narcis cel îndrăgostit de sine, din chingile jocului de artificii, spectaculos ca o focă de circ și ineficient ca un guvern românesc. PSG rămâne dependentă de cheful (și chefurile) lui Ney, acest Rică din Obor de la Paris, spaima petrecerilor și bucuria coafezelor de toate sexele.

Va câștiga falanga pariziană a Qatarului Liga? Adevărul crud este că depinde și de dispoziția, de capriciile doamnei Icardi, de pofta dumisale de party.

În caz de bucurie precoce, dacă au apucat să curgă deja râurile de șampanie scumpă, surpriza va veni de la Leipzig.

Adevărul elementar vizibil de pe lună
Calificarea lui Leipzig este vestea bună pentru fotbal: o echipă curajoasă, care nu se teme să-și atace toți adversarii. Julian Nagelsmann, antrenorul de treizeci și trei de ani, e un temerar, e un revoluționar. Tinerețea sa scandaloasă trece firesc în jocul echipei. Leipzig e o Atalantă est-germană care știe totuși că meciul durează până se urcă ei, nemții, în autocar.
Barcelona? Cu Setién pe banca lui Cruyff, cu Setién deci, acest Marcel Vela altoit cu Mircea Diaconu, nu poți să te aștepți decât să pleci cocoșat din fața münchenezilor. Pe de altă parte, Bayern este cea mai bună echipă din competiție și acest adevăr elementar se vede din Bavaria până pe lună. O echipă capabilă să dea opt goluri Barcelonei și șapte goluri lui Tottenham e o bestie însetată de trofee. Doar o minune o mai poate opri.

Câte meciuri mari poate face Lyon?
Singurii care pot sta în calea acestei avalanșe sunt deci francezii surprinzători și bravi de la Lyon, care au trecut categoric de cetățenii domnului Pep, după ce îl trimiseseră și pe Cristiano să-și pună impresarul să-i caute echipă. Ceea ce știm deocamdată este că fotbalul rămâne ce era și înainte de pangolin: o poveste. O poveste cu personaje principale și personaje secundare, cu personaje pozitive și personaje negative, cu început, cuprins, punct culminant și încheiere.

Cine va câștiga Liga Campionilor? Deznodământul este, bineînțeles, cunoscut. Iar povestea e că în 2020 vor câștiga cei care știu să gestioneze cu desăvârșit echilibru crizele, cei puternici psihic și fizic, cei care nu cunosc defetismul, cei care greșesc cel mai puțin. Și, nu în ultimul rând, cei care au noroc. Din care se vede din nou că fotbalul mare e întocmai ca viața bine trăită.