Metoda reducerii la absurd

Ne obișnuiserăm cu ideea că titlul de campioană a României nu era stabilit înainte de a se merge cu jalba-n proțap pe la Lausanne. Tempi passati, acum titlul se joacă la ruleta capriciilor înțeleptului de la ʺPalatʺ

Prin absurd, Craiova, după victoria de la Cluj, ar putea avea șansa ei să termine prima. Absurdul ar fi fost ca pipereanul să nu răspundă unei măgării de acum trei ani cu una nouă.

Tinerii și natura noastră

Craiova s-a jucat de-a promovatul tinerilor ca să nu câștige FCSB titlul, acum FCSB se va juca de-a promovatul tinerilor ca să nu câștige Craiova titlul. Ce poate fi mai românesc de atât? Ne învârtim în cerc, în timp ceea ce ar trebui să se întâmple de fapt nu se întâmplă decât românește, adică la mișto: promovarea tinerilor.

Și în această luptă crâncenă pentru cine va lua o bătăie răsunătoare la primul meci adevărat din Europa nici nu mai băgăm de seamă cine joacă, la zi, fotbalul cel mai aproape de natura, de firea noastră. Răspunsul se află pe la Giurgiu.

Jocul și joaca renegaților

Astra e o echipă mai degrabă de amatori decât de profesioniști, încropită din toți renegații, din cei cu probleme cu paharul, cu cântarul, cu jocurile video, cu disciplina, cu chingile rigorii. Copii răsfățați lăsați să meargă pe teren și să alerge doar când au ei chef. E o libertate fără granițe pe la Giurgiu, e ceva în jocul ăsta de pirați lăsați de capul lor care l-a adus în stare până și pe longilinul Alibec să marcheze cu capul.

Astra este cea mai interesantă echipă din campionatul nostru, la zi. Interesant nu este însă un adjectiv care să mai fie băgat în seamă. La modă este, de ani de zile, fabulosul.

Paradoxalii

Ceea ce nu înseamnă că povestea lor nu merită să fie consemnată: fotbaliștii paradoxali, când delăsători, când strălucitori, care ar fi putut fi mari, dar n-au fost, ei arată totuși, din când în când, partea luminoasă a fotbalului lor.

E păcat că, prinși cu retrogradabilele Dinamo, Chindia, Iași, Sibiu, cu ratata FCSB (cel mai mare potențial irosit, de la mare distanță), care se bate cu șanse mari pentru locul 4, nu ne mai uităm înspre Giurgiu.

Reverență și pentru ceilalți

Cealaltă echipă entuziasmantă a fotbalului românesc la zi este FC Botoșani. Botoșaniul generează, firește, tot un entuziasm de factură românească, totuși entuziasm. Ar fi putut fi, numai să vrea, ceva mai mult de o pepinieră. Echipe incomplete, care nu duc până la capăt treaba, dar lasă totuși amintiri. Și mai e și Gaz Metan, o formație așezată, echilibrată, trăsături care derutează. Nici nu știi de unde să iei Gazul.

Să reducem încă o dată la absurd dragostea noastră pentru fotbal și să ne amăgim că, din anul pangolinului, nu vom uita tocmai aceste echipe care nu vor câștiga nimic, dar despre care nici nu se poate spune că au fost mediocre, ceea ce este în sine o poveste.