În căutarea fotbalului pierdut

Una dintre marile iluzii care au făcut carieră în perioada stării de urgență a fost că - gata! - ne vom schimba

În trena unui editorial din presa spaniolă, ne-am dat, carevasăzică, seama că eram fericiți și nu o știam. Iar acum, că am aflat-o, nu ne vom mai întoarce la ce nu era bine înainte. Este o utopie comică. Bineînțeles că vom reveni la metehnele de odinioară (în timpul nostru scurt, odinioară a ajuns să însemne acum trei luni).

Bâlciul continuu
De altfel, în așteptarea reluării Ligii 1, ne-am și întors la oile noastre: se discută înfierbântat despre posibilitatea preluării unui club din prima divizie de către nimeni alta decât celebra impresară cu bani. Banii și exhibarea necenzurată a instinctelor primare sunt magneții care atrag mulțimile de gură-cască.

Pe de altă parte, bani are și Donald Trump, ba chiar și Viorel Vulpița Cataramă are bani. Iar ziariștii emanați de chiloții Margheritei din Clejani jubilează: de acum vor avea și alți bikini de care să se agațe în actul de presă.
Continuă, așadar, distracția, continuă bâlciul. Fotbalul românesc se pregătește să intre într-o nouă fază de aprinse dezbateri orale.

Ianis: sfârșit și început
Din fericire, după ce a fost plimbat pe la marile cluburi ale continentului (a călătorit săracul Ianis mai rău decât președintele Iohannis în zilele bune), s-a încheiat epopeea transferului lui Hagi Junior. Rămâne la Glasgow Rangers, echipă de tradiție din Scoția, o divizie sub cea belgiană, de unde – cu puțin noroc – poate totuși face pasul spre cea mai importantă ligă la zi: Premier League. Pot să reînceapă deci și pariurile: când va ajunge Hagi Junior în Anglia? Și mai ales unde?

Fratele Negoiță și meșterul Manole
În România, duelul consoanelor CFR-FCSB va da o campioană, asta dacă nu cumva Craiova va intra sub zodia miraculosului. S-au mai văzut miracole, iar anul Șobolanului de Metal pare să predispună. Cea mai tristă degringoladă rămâne cea a lui Dinamo, unde fratele Negoiță vinde cu sporul cu care zidea Manole mănăstirea înainte să o sacrifice pe Ana. Ce vinde ziua noaptea se surpă, vine mâine, vinde iară.

Și așa ajungem la ceea ce ne lipsește cel mai mult și la adevăratul loc unde ar fi trebuit să ne întoarcem și de unde n-ar fi trebuit să plecăm.

E a rechinilor?
Pe vremuri, chiar și la noi, o echipă era reprezentanta unui loc, a unui oraș sau a unui cartier.

Cu stadionul Dinamo pândit de rechinii imobiliari, pe cine o să mai reprezinte această echipă? A cui va fi ea? Nu mai e a Miliției, nu mai e nici a Securității, nici măcar a securiștilor de școală nouă, nici a îmbogățiților tranziției bezmetice. Rămâne a suporterilor?

Bill Gates, cipul și căciula
De când s-a destrămat coeziunea noastră comunitară, echipele de fotbal sunt și ele simple proiecții ale unui imaginar ancorat în trecut. Mai este Rapidul al giuleștenilor? Mai merg oborenii la meciuri pe Ștefan cel Mare? Ghencea a cui a rămas?

Am pierdut mult în anii din urmă și, în plină pandemie, nu am câștigat decât frici noi și teorii ale conspirației caraghioase. Bine că nu vrea Bill Gates să ne bage cipul în căciulă, că ne-am furat-o singuri deja.