Cei mai buni din lume
Se încheie și anul 2019, cu ce rămânem?

Sportul românesc șchioapătă și asta s-a văzut cu atât mai mult cu cât a fost an preolimpic și se va vedea și mai bine la vară, la Tokyo. Terminăm zestrea vechiului și odiosului regim, s-au isprăvit sistemele de atunci, s-au dus laboratoarele de performanță (care aveau costuri umane despre care s-a vorbit prea puțin), uite că a cam trecut și tranziția (ducă-se!) și de-acum vom culege ce am semănat în ultimii treizeci de ani: nimic, cu puține excepții.
Punem castraveți și vrem pepeni?
Până la urmă vom ajunge din nou la vorbele marelui nostru Gică Hagi: semănăm castraveți și vrem să culegem pepeni? Dacă vrem pepeni roșii, frumos, să-i semănăm, tată! Așadar, căderea continuă. Există și motive firave de optimism, să nu le strivim. Până la urmă, strict fotbalistic, avem o echipă în primăvara europeană. E un început, e o bază de discuție. La națională a plecat Contra și a venit Rădoi și suntem încă legați de iluzia barajului. Tot e ceva.
În absența Apocalipsei
Acum, dacă ne uităm dincolo de granițe, ce vedem noi? Anul 2019 a fost anul lui Liverpool FC, iar 2020 nu se anunță altfel. Dacă nu se vor întâmpla evenimente neprevăzute, precum Apocalipsa, Liverpool va câștiga după trei decenii titlul în Anglia. A tot câștigat Liverpool – Ligi ale Campionilor, Mondialul Cluburilor, deunăzi, Supercupe, câte și mai câte -, dar titlul în Anglia, nu, deși e echipa care în aceste trei decenii i-a avut pe Owen și Gerrard.
Acum însă îl are pe acest formidabil Klopp, cel mai bun antrenor din lume, care a reușit să repare apărarea, să aducă un portar extraordinar în locul unei petarde, să facă reglaje fine la mijlocul terenului și să-și lase liberi atacanții.
Luciditate
Liverpool FC a fost cea mai bună echipă din lume în 2019, fără Messi și fără Ronaldo. Vremea acestor giganți va trece, chiar dacă pământenii se agață de ea cu baloane de aur și alte ornamente. Liverpool FC a fost echipa cea mai echilibrată, aici e paradoxul. Căci Liverpool FC este – oricine a călcat pe Anfield o știe – mai ales o religie. Klopp a făcut din sentimentul iubirii necondiționate, iraționale, un soclu pentru statuia lucidității.
Pe scurt, Liverpool a ajuns unde este pentru că, pe lângă inimă și plămâni, a pus în joc și mintea. Aceasta pare să fie și direcția în care fotbalul se îndreaptă: nu vor mai câștiga nici cei mai tehnici, nici cei mai harnici, nici măcar cei mai norocoși. E timpul celor care își dozează inteligent toate harurile.
Vestea proastă e că a trecut vremea risipitorilor. Vestea bună e că poezia n-a murit și că există, uite, și poeți cerebrali, domnul Klopp de exemplu.
Iar acum e timpul ca frazele cronicarilor să își acorde un timp de odihnă, fiindcă urmează 2020 și nu va fi ușor.