Căderea nimicului poleit cu gargară
Portret al președintelui de federație. Tânăr, ambițios și vasal al limbii de lemn și al pizmei

Toate căderile omenești au câteva puncte în comun. Oamenii religioși le spun păcate capitale, dar nici măcar nu trebuie să fii credincios (chiar deloc) ca să înțelegi mecanismele răului și de ce anume ele sunt cauzele prăbușirilor. Și cele mai mari între acestea sunt mândria, pizma și lăcomia de arginți.
Trufia
Să luăm ca scurt studiu de caz administrația (vorba vine) de la Casa Fotbalului. Tânărul conducător din acte este un monument de mândrie lustruită de propria limbă de lemn, precum și de limba de lemn catifelată a departamentelor de specialitate. Superba sa trufie nu este justificată de nimic însemnat. Un concurs nefast de împrejurări politice l-a adus vremelnic la conducerea fotbalului românesc. Buna exploatare a punctelor slabe ale alegătorilor de dregători în fotbalul românesc l-a perpetuat.
Pizma și mânia
Dar dincolo de abilitatea de a-și momi alegătorii, mândrul conducător este vădit un banal supus al pizmei. Îi pizmuiește la vedere pe toți cei care au făcut ceva mai mult în fotbal, iar aici lista e lungă, căci mândrul conducător n-a reușit deocamdată să dovedească decât o avariție impresionantă și fuga lașă de responsabilitate. Om prin excelență de culise, incapabil să expună o idee fără un ocol prin balta cu clișee ale unei continue propagande a sinelui, trufașul de la Casa Fotbalului mai posedă și o jalnică mânie.
Incapacitatea cronică de a se face dacă nu iubit, măcar respectat, pe vreun stadion de fotbal plin cu cetățeni autonomi îl aduce în situația rizibilă de a ocoli permanent poza cu legendele adevărate ale fotbalului nostru.
Incompetența fudulă
În limbajul dintotdeauna al peluzelor, ne aflăm în fața papagalului cu papagal, repetând la nesfârșit aceleași plăci goale de conținut, căutând să se gudure pe lângă cei cu funcție și gata să îi izoleze la nesfârșit pe cei care l-ar putea umbri.
Rușinoasa absență a lui Hagi sau Lucescu de la tragerea la sorți a grupelor Euro 2020, ascunsă caraghios în spatele birocrației, ne dă adevăratul diagnostic pentru această administrație incompetentă, dar fudulă, îmbătată de iluzia puterii eterne.
Burleanu, un specimen al istoriei vrăjelii la români
Priviți mai departe la epopeea căderii care va urma. Un ego astfel gonflat artificial nu poate să lase în urmă decât șuieratul trist al vidului. O să fie o cădere pe cinste. Păcat că nu e o afacere personală.
Va fi, totodată, o cădere care va marca și sfârșitul unei epoci noi în istoria vrăjelii la români. Multe asemenea „administrații” de tip nou au mai năpădit țara. Să o numim generic: căderea nimicului poleit cu gargară. Va tot urma.