Curaj!

Insulele Feroe – din toamna lui 1993 până în toamna lui 2019. Și mai departe? Ce va fi peste încă douăzeci și șase de ani?

Înaintea meciurilor s-ar cuveni să se lase o anumită tăcere, dar tăcerea aceasta nu se lasă niciodată, fiindcă altfel ce ar fi viețile noastre de microbiști, adică de bolnavi pentru totdeauna de scenarii și de iluzii?

E mai puțin importantă dimineața meciului decât dimineața de după meci, când totul s-a întâmplat deja? Cine poate ști așa ceva? Istoria se scrie oricum tot cu „dacă” înainte.

Ați uitat pijamalele?

Înainte de meciul cu Feroe să ne întoarcem cu douăzeci și șase de ani în urmă, în toamna lui 1993. Mai țineți minte meciul acela? Naționala a fost îmbrăcată într-un echipament care semăna pijamalelor (Gazeta ne-a dezgropat această amintire și foarte bine a făcut, fiindcă amintirile sunt tot ce ne rămâne, dacă suntem cu adevărat norocoși, dincolo de victorii, speranțe și marile înfrângeri).

Toamna anului 1993 – mai țineți minte toamna anului 1993? Era criză constituțională în Rusia, abia se semna Tratatul de la Maastricht, actul de naștere al Uniunii Europene, așa cum o cunoaștem astăzi, Alain Prost câștiga al patrulea titlu de campion în Formula 1, la București Antena 1 emitea pentru prima dată, un cutremur de pământ ucidea 10.000 de oameni în India.

Ce a fost înaintea Internetului?

La noi în țară, apa caldă și apa rece curgeau după reguli necunoscute, imprevizibile, era tranziție, ne guverna Văcăroiu și ne pregăteam de o epidemie de meningită. Cerul peste București era și mai gri, dar Florin Radu Valeriu Răducioiu marca patru goluri în Insulele Feroe și ar mai fi marcat încă patru goluri dacă partida ar mai fi durat. Era nervos pe selecționerul Anghel Iordănescu fiindcă îi dăduse logodnica afară din hotelul naționalei.

Douăzeci și șase de ani. Internetul era încă o scandaloasă noutate, adrese de mail aveau instituțiile de stat, dar oricum nu erau mulți cei care știau să le deschidă.

Douăzeci și șase de ani. E timp destul pentru un copil să devină om în toată firea și să aibă, poate, la rândul său copii. Feroe nu mai e o echipă de pescari, suntem informați că la zi e mai degrabă una de tâmplari. Mai țineți minte dacă știam noi în toamna anului 1993 că Apocalipsa e aproape și că ni se va trage de la stratul de ozon și de la topirea ghețarilor?

De unde venim

Ce ne mai leagă de toamna lui 1993? Și de acolo venim, chiar dacă nu știm de unde venim. Naționala României e datoare nu atât să fie generatoare de venituri pentru partenerii economici ai Federației, cât să ne lase amintiri. Amintiri! Nu meciuri meschine, chinuite. Pentru ca Generația de Aur (Generația de Neuitat, cum bine îi spune Răducioiu) să existe a fost, mai mult decât orice, nevoie de curaj. Mai avem noi măcar curajul din toamna lui 1993?

Antologia orășelului Spoon River

Există pe lume un extraordinar volum de versuri, mai degrabă necunoscut: Antologia orășelului Spoon River, de Edgar Lee Masters, un minunat poet american. Toți locuitorii orășelului Spoon River ajung, așa cum au ajuns toți oamenii dintotdeauna și de pretutindeni, pe lumea cealaltă. Din ei rămân doar un pumn de țărână și o mână de amintiri, pe care un poet știe (poeții știu întotdeauna) cum să le facă nemuritoare.

Nu simțiți și dumneavoastră că de multă vreme fotbalul nostru nu ne-a mai dat nici o mare poveste, nici frumusețea unei poezii?

Și cine va mai ține minte peste douăzeci și șase de ani un meci cu Feroe din 2019? Cine și de ce? Doar dacă…

Doar dacă acum se naște o altă generație de neuitat.

Curaj!