Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Fotbaliști și proxeneți

Fostul patron se supără pe noul patron că le dă topoare în cap, la figurat desigur, tinerilor fotbaliști, desfigurându-le cariera. Acesta este scandalul la zi în fotbalul nostru Sunt mai multe neînțelegeri: ce ați fi vrut să își achiziționeze un […]

...

Ce rămâne: trista poveste a dopajului din sportul românesc

Bilanț: România a pierdut două medalii olimpice și riscă să nu mai poată trimite niciun halterofil la Tokyo, în acest an. Nu vorbim deci de o întâmplare, ci de un fenomen. Nu avem de a face cu un caz – […]

...

Ce este Barcelona?

Întâmplarea a făcut să termin anul 2019 și să încep anul 2020 în Barcelona. Bineînțeles că am fost pe Camp Nou. Nu era zi de meci, așa că speram să pot vizita în liniște muzeul clubului. Menționez de la bun […]

...

Pretenții

Oamenii care au ceva de spus în fotbalul românesc sunt la a doua tinerețe. Au trecut de cincizeci de ani și văd bine. Neluțu Sabău tocmai ne-a explicat în Gazeta noastră cea de toate zilele de ce anume nu reușesc […]

...

Cei mai buni din lume

Sportul românesc șchioapătă și asta s-a văzut cu atât mai mult cu cât a fost an preolimpic și se va vedea și mai bine la vară, la Tokyo. Terminăm zestrea vechiului și odiosului regim, s-au isprăvit sistemele de atunci, s-au […]

...

Inima și speranțele

Situația cea mai îngrijorătoare în fotbalul românesc la zi nu trebuie să fie apărarea jalnică a lui Dinamo, ci starea cordului lui Gabi Balint

Permalink to Inima și speranțele
luni, 23 septembrie 2019, 8:58

Balint (56 de ani) traversează o cumpănă: un infarct nu e o bagatelă, cu toată medicina mileniului III, și poate că nu e târziu să afle cât a fost și este de iubit.

Unul dintre marii jucători din istoria României, parcă niciodată recunoscut la justa valoare (alt clișeu care reușește miraculos să spună adevărul integral), Balint a întors soarta atâtor meciuri (păi, fără el, fără nonșalanța lui, fără curajul lui, nici Cupa Campionilor nu mai era la București, nu puteau s-o aducă doar Lăcătuș și Duckadam…) – o să câștige și acum. Putem trage liniștiți nădejde.

Inima unui om întreg
Un om întreg, nu un neisprăvit cum sunt cu miile, inteligent, cu verb, cu pasiuni, Balint n-a făcut carieră ca antrenor (deși avea toate calitățile), dar și-a impus în spațiul public vocea. E o voce lucidă, care nu se ferește să arate umbrele jocului nostru cel de toate zilele. Și, poate chiar mai important, el nu și-a pierdut nici jovialitatea. Balint face parte din patrimoniul fotbalului românesc, sănătatea lui ne privește acut – înainte de a merge mai departe, să ne gândim la inima lui Balint. Avem nevoie de inima lui!

Cel mai bun de la Giurgiu
Întorcându-ne la ce se joacă în țara românească, să remarcăm că Budescu e cel mai bun om de la Giurgiu (și unul dintre cei mai buni din România) și întors din rătăcirile arabe (cum era și când s-a întors din China). Și probabil că ar fi tot așa și dacă s-ar întoarce de pe inelele lui Saturn. Asta e situația – e bun Costică pentru România. Un mare talent de temperament românesc, deci Budescu ar putea fi asul din mâneca lui Contra în contra Norvegiei.

Dacă reușești la New York, reușești oriunde?
Și, dacă suntem până la capăt onești, adevărul e că nu stăm totuși așa de rău cum ne-am învățat să ne plângem. Keșeru e într-o formă foarte bună (el a făcut din extraordinarul golurilor sale o rutină) – în Bulgaria, e adevărat, dar în Bulgaria care dă o echipă care bate cu 5-1 pe ȚSKA Moscova în Europa League!

Atât cât a jucat, Ianis n-a jucat rău la Genk, Mitriță a reușit la New York și asta chiar și în soccer înseamnă de-acum că poate reuși oriunde. Stanciu a făcut încă un meci mare pe San Siro, la un Inter care are cuvântul său de spus în Serie A.

Opera „patrioților”
Și mai este și victoria clujenilor de la CFR cu jumătate de Lazio, ceea ce ne arată că, din când în când, campioana României chiar contează în Europa. E adevărat că egalul de la Oslo a fost norocos, ba chiar mincinos, și că tinerii Norvegiei par, momentan, cu un tur de stadion în față, cu toată semifinala noastră de la Europeanul Under 21 din vara care a trecut. Una peste alta, în iarbă pare să existe mai multă dorință decât în tribuna derbedeilor, care au reușit să anuleze avantajul terenului propriu. Jucăm cel mai important meci din acest an fără spectatori – avem a le mulțumi pentru prostie celor din tribul golanilor „patrioți”.

Între timp, FCSB-ul își continuă delirul mistic al patronului, a intrat în epoca de tămâie și nu sunt șanse să mai iasă curând.

Cine a spus că nu urmează o toamnă interesantă?

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Toader (21 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 9:36

Spectatorii sînt ceea ce sînt în mare parte datorită presei; cine le-a pus nume precum ultraşi, tifoşi încurajîndu-i? Cine se făcea că nu vede, e drept anii 80, huliganismul englez şi preamărea galeriile britanice ce cântă frumos? Acu ați primit ordin s-o dați la întors? Credeți că nu se vede de la o poştă că totul este legat de invadarea Europei de alte rase?

Toader (21 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 12:42

Pe Balint şi Belodedici i-am cunoscut în Decembrie 1985 la Sângiorz Băi, hotel Hebe. Eram în cantonament cu Şcoala Sportivă, ei erau în vacanță, Balint acasă, Belodedici îşi luase cameră la hotel. Mai era lotul național de gimnastică feminină, crema-cremelor gimnasticii mondiale. Era şi tabără studențească, discotecă în fiecare seară. Belodedici ruşinos cu studentele, Balint deloc.

marin (3 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 12:45

Intai este stanca Feroe….. Sa le luam pe rand, acum ne este frica si de umbra noastra.

dan (8 comentarii)  •  24 septembrie 2019, 9:51

"Mitriță a reușit la New York și asta chiar înseamnă de-acum că poate reuși oriunde"...am mari dubii ca fraza asta ar fi realista !

Comentează