Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Curaj!

Înaintea meciurilor s-ar cuveni să se lase o anumită tăcere, dar tăcerea aceasta nu se lasă niciodată, fiindcă altfel ce ar fi viețile noastre de microbiști, adică de bolnavi pentru totdeauna de scenarii și de iluzii? E mai puțin importantă […]

...

Respect!

Vocabularul microbistului stă pe câteva constatări care nu mai pot fi puse la îndoială: 2-0 e cel mai periculos scor, unii băieți (acum și fete) își doresc din când în când mai mult victoria, viața merge (după fiecare meci) înainte, […]

...

Inima și speranțele

Balint (56 de ani) traversează o cumpănă: un infarct nu e o bagatelă, cu toată medicina mileniului III, și poate că nu e târziu să afle cât a fost și este de iubit. Unul dintre marii jucători din istoria României, […]

...

Iarmarocul speranțelor

Societate prin excelență dezechilibrată, societate a regretelor și proiecțiilor nerealiste, trecând de la un extaz la un abis și din nou la un succes imaginar galactic, suntem excesivi, domnilor (și doamnelor). Nici nu știm să fim altfel și poate că […]

...

Ce e mai important decât cele trei puncte

E adevărat ce știu microbiștii (precum și toți fotbaliștii), e adevărat, dar e incomplet. Importante sunt cele trei puncte, dar nu doar ele sunt importante. Dăruirea Sunt și alte lucruri importante, ba chiar mai importante, în istoria jocului de fotbal […]

...

Inima și speranțele

Situația cea mai îngrijorătoare în fotbalul românesc la zi nu trebuie să fie apărarea jalnică a lui Dinamo, ci starea cordului lui Gabi Balint

Permalink to Inima și speranțele
luni, 23 septembrie 2019, 8:58

Balint (56 de ani) traversează o cumpănă: un infarct nu e o bagatelă, cu toată medicina mileniului III, și poate că nu e târziu să afle cât a fost și este de iubit.

Unul dintre marii jucători din istoria României, parcă niciodată recunoscut la justa valoare (alt clișeu care reușește miraculos să spună adevărul integral), Balint a întors soarta atâtor meciuri (păi, fără el, fără nonșalanța lui, fără curajul lui, nici Cupa Campionilor nu mai era la București, nu puteau s-o aducă doar Lăcătuș și Duckadam…) – o să câștige și acum. Putem trage liniștiți nădejde.

Inima unui om întreg
Un om întreg, nu un neisprăvit cum sunt cu miile, inteligent, cu verb, cu pasiuni, Balint n-a făcut carieră ca antrenor (deși avea toate calitățile), dar și-a impus în spațiul public vocea. E o voce lucidă, care nu se ferește să arate umbrele jocului nostru cel de toate zilele. Și, poate chiar mai important, el nu și-a pierdut nici jovialitatea. Balint face parte din patrimoniul fotbalului românesc, sănătatea lui ne privește acut – înainte de a merge mai departe, să ne gândim la inima lui Balint. Avem nevoie de inima lui!

Cel mai bun de la Giurgiu
Întorcându-ne la ce se joacă în țara românească, să remarcăm că Budescu e cel mai bun om de la Giurgiu (și unul dintre cei mai buni din România) și întors din rătăcirile arabe (cum era și când s-a întors din China). Și probabil că ar fi tot așa și dacă s-ar întoarce de pe inelele lui Saturn. Asta e situația – e bun Costică pentru România. Un mare talent de temperament românesc, deci Budescu ar putea fi asul din mâneca lui Contra în contra Norvegiei.

Dacă reușești la New York, reușești oriunde?
Și, dacă suntem până la capăt onești, adevărul e că nu stăm totuși așa de rău cum ne-am învățat să ne plângem. Keșeru e într-o formă foarte bună (el a făcut din extraordinarul golurilor sale o rutină) – în Bulgaria, e adevărat, dar în Bulgaria care dă o echipă care bate cu 5-1 pe ȚSKA Moscova în Europa League!

Atât cât a jucat, Ianis n-a jucat rău la Genk, Mitriță a reușit la New York și asta chiar și în soccer înseamnă de-acum că poate reuși oriunde. Stanciu a făcut încă un meci mare pe San Siro, la un Inter care are cuvântul său de spus în Serie A.

Opera „patrioților”
Și mai este și victoria clujenilor de la CFR cu jumătate de Lazio, ceea ce ne arată că, din când în când, campioana României chiar contează în Europa. E adevărat că egalul de la Oslo a fost norocos, ba chiar mincinos, și că tinerii Norvegiei par, momentan, cu un tur de stadion în față, cu toată semifinala noastră de la Europeanul Under 21 din vara care a trecut. Una peste alta, în iarbă pare să existe mai multă dorință decât în tribuna derbedeilor, care au reușit să anuleze avantajul terenului propriu. Jucăm cel mai important meci din acest an fără spectatori – avem a le mulțumi pentru prostie celor din tribul golanilor „patrioți”.

Între timp, FCSB-ul își continuă delirul mistic al patronului, a intrat în epoca de tămâie și nu sunt șanse să mai iasă curând.

Cine a spus că nu urmează o toamnă interesantă?

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Toader (19 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 9:36

Spectatorii sînt ceea ce sînt în mare parte datorită presei; cine le-a pus nume precum ultraşi, tifoşi încurajîndu-i? Cine se făcea că nu vede, e drept anii 80, huliganismul englez şi preamărea galeriile britanice ce cântă frumos? Acu ați primit ordin s-o dați la întors? Credeți că nu se vede de la o poştă că totul este legat de invadarea Europei de alte rase?

Toader (19 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 12:42

Pe Balint şi Belodedici i-am cunoscut în Decembrie 1985 la Sângiorz Băi, hotel Hebe. Eram în cantonament cu Şcoala Sportivă, ei erau în vacanță, Balint acasă, Belodedici îşi luase cameră la hotel. Mai era lotul național de gimnastică feminină, crema-cremelor gimnasticii mondiale. Era şi tabără studențească, discotecă în fiecare seară. Belodedici ruşinos cu studentele, Balint deloc.

marin (1 comentarii)  •  23 septembrie 2019, 12:45

Intai este stanca Feroe….. Sa le luam pe rand, acum ne este frica si de umbra noastra.

dan (8 comentarii)  •  24 septembrie 2019, 9:51

"Mitriță a reușit la New York și asta chiar înseamnă de-acum că poate reuși oriunde"...am mari dubii ca fraza asta ar fi realista !

Comentează