Inima și speranțele

Situația cea mai îngrijorătoare în fotbalul românesc la zi nu trebuie să fie apărarea jalnică a lui Dinamo, ci starea cordului lui Gabi Balint

Balint (56 de ani) traversează o cumpănă: un infarct nu e o bagatelă, cu toată medicina mileniului III, și poate că nu e târziu să afle cât a fost și este de iubit.

Unul dintre marii jucători din istoria României, parcă niciodată recunoscut la justa valoare (alt clișeu care reușește miraculos să spună adevărul integral), Balint a întors soarta atâtor meciuri (păi, fără el, fără nonșalanța lui, fără curajul lui, nici Cupa Campionilor nu mai era la București, nu puteau s-o aducă doar Lăcătuș și Duckadam…) – o să câștige și acum. Putem trage liniștiți nădejde.

Inima unui om întreg
Un om întreg, nu un neisprăvit cum sunt cu miile, inteligent, cu verb, cu pasiuni, Balint n-a făcut carieră ca antrenor (deși avea toate calitățile), dar și-a impus în spațiul public vocea. E o voce lucidă, care nu se ferește să arate umbrele jocului nostru cel de toate zilele. Și, poate chiar mai important, el nu și-a pierdut nici jovialitatea. Balint face parte din patrimoniul fotbalului românesc, sănătatea lui ne privește acut – înainte de a merge mai departe, să ne gândim la inima lui Balint. Avem nevoie de inima lui!

Cel mai bun de la Giurgiu
Întorcându-ne la ce se joacă în țara românească, să remarcăm că Budescu e cel mai bun om de la Giurgiu (și unul dintre cei mai buni din România) și întors din rătăcirile arabe (cum era și când s-a întors din China). Și probabil că ar fi tot așa și dacă s-ar întoarce de pe inelele lui Saturn. Asta e situația – e bun Costică pentru România. Un mare talent de temperament românesc, deci Budescu ar putea fi asul din mâneca lui Contra în contra Norvegiei.

Dacă reușești la New York, reușești oriunde?
Și, dacă suntem până la capăt onești, adevărul e că nu stăm totuși așa de rău cum ne-am învățat să ne plângem. Keșeru e într-o formă foarte bună (el a făcut din extraordinarul golurilor sale o rutină) – în Bulgaria, e adevărat, dar în Bulgaria care dă o echipă care bate cu 5-1 pe ȚSKA Moscova în Europa League!

Atât cât a jucat, Ianis n-a jucat rău la Genk, Mitriță a reușit la New York și asta chiar și în soccer înseamnă de-acum că poate reuși oriunde. Stanciu a făcut încă un meci mare pe San Siro, la un Inter care are cuvântul său de spus în Serie A.

Opera „patrioților”
Și mai este și victoria clujenilor de la CFR cu jumătate de Lazio, ceea ce ne arată că, din când în când, campioana României chiar contează în Europa. E adevărat că egalul de la Oslo a fost norocos, ba chiar mincinos, și că tinerii Norvegiei par, momentan, cu un tur de stadion în față, cu toată semifinala noastră de la Europeanul Under 21 din vara care a trecut. Una peste alta, în iarbă pare să existe mai multă dorință decât în tribuna derbedeilor, care au reușit să anuleze avantajul terenului propriu. Jucăm cel mai important meci din acest an fără spectatori – avem a le mulțumi pentru prostie celor din tribul golanilor „patrioți”.

Între timp, FCSB-ul își continuă delirul mistic al patronului, a intrat în epoca de tămâie și nu sunt șanse să mai iasă curând.

Cine a spus că nu urmează o toamnă interesantă?