Meciul vieții

A avut dreptate Dan Petrescu: a fost nevoie ca băieții săi să facă partida cea mai bună din cariera lor - și au făcut asta chiar la Glasgow!

CFR Cluj i-a dat patru goluri în deplasare lui Celtic, campioana Scoției – vă dați seama? Cine ar fi crezut? – e întrebarea firească. Răspunsul este la fel de simplu: Dan Petrescu a crezut.

Ne-ai învins, Dan Petrescu!
El n-a învins în noaptea de marți spre miercuri doar o legendă a fotbalului european, ajungând atât de aproape de prezența în Liga Campionilor. El ne-a învins și pe noi, toți cei care am fost reticenți, dacă nu chiar nedrepți, cu stilul său prea prudent, prea puțin spectaculos, prea „italian”, în înțelesul clasic al unui stil „italian”.

Reabilitarea demnității de a fi campioana României
Nu, CFR Cluj n-a reușit doar o victorie pentru palmaresul și bugetul propriu. A reabilitat demnitatea de a fi campioană a României (pe care o șifonase îngrozitor anul trecut cu alde Dudelange). Ar trebui să fie o sărbătoare pentru tot fotbalul nostru care mai are încă rezerve, iată, pentru asemenea pusee excepționale!

Până la urmă, campionatul României îl propune, iată, Europei pe acest Omrani, capabil să marcheze o triplă cu o nonșalanță de Anelka. Formidabil! – dacă acest epitet nu vi se pare că a fost și el prea batjocorit în anii din urmă.

O anume înțelepciune vicleană
Chiar și când fundașii și-au trădat echipa, chiar și când Arla a mai ezitat, chiar și atunci a fost o energie la CFR Cluj, o energie pe care o credeam pentru totdeauna pierdută, și care nu putea veni decât de pe bancă.

Îl mai țineți minte pe fotbalistul Dan Petrescu? A făcut carieră la Londra, în trena unei ambiții cu totul peste normă. N-a avut niciodată fizic de fotbalist la Chelsea, dar a avut inimă și o anume viclenie a lui.

Ce poate fi mai frumos?
Da, da, Bursucul a avut mereu o înțelepciune vicleană în joc – mai țineți minte golul cu Statele Unite de la Mondialul din 1994?, mai țineți minte golul cu Anglia de la Mondialul din 1998? Atunci, principala gazetă de sport a țării a titrat: Ce poate fi mai frumos? Și adevărul e că, înnebuniți de bucurie, nici nu știam ce să răspundem.

Dan Petrescu și-a păstrat această înțelepciune vicleană și pe bancă. Fiindcă nu mai are un fizic pe care să-l întreacă, își întinde acum nervii dincolo de marginile omenești. El pare întotdeauna în pragul unei definitive crize de nervi, toți arbitrii din țară, dacă nu din lume, îi sunt potrivnici, și el trebuie să îi învingă.

Probabil că pentru el nu există altă cale decât aceasta – să depășești mereu, chiar și când nu există, obstacolele.

Nașterea unui antrenor european
A fost o victorie mare în Scoția, Petrescu tocmai a făcut, și el, meciul vieții sale de antrenor. Dar! Chiar în partida următoare va redeveni, cel mai probabil, insuportabil, reproșându-i universului întreg că nu este iubit pe măsura pasiunii și ambiției sale. Și poate chiar are dreptate.

Dar până atunci, Dan Petrescu nu mai e doar tehnicianul campioanei României, tocmai a devenit un bun antrenor european, deschizându-ne o uimitoare fereastră către visurile neînțelese ale celor care cred mereu. Urmează – trebuie să urmeze! – vara de la Praga.