Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Meciul vieții

CFR Cluj i-a dat patru goluri în deplasare lui Celtic, campioana Scoției – vă dați seama? Cine ar fi crezut? – e întrebarea firească. Răspunsul este la fel de simplu: Dan Petrescu a crezut. Ne-ai învins, Dan Petrescu! El n-a […]

...

FCSB e Dinamo 

Începutul de sezon stă sub semnul confirmării deplinei mediocrități a echipei celor patru consoane, antrenată și patronată de un infractor eliberat condiționat din pușcărie, care se crede tactician și joacă alba-neagra cu destinele unor fotbaliști pe care, dacă îi plătește, […]

...

Circul e pâinea 

La cel mai înalt nivel românesc se trăiește de atâta vreme din circ – asta e marfa, cu ea se defilează, într-un exhibiționism care gâdilă vulgul de zeci de ani, déjà. E o întâmplare că românul cel mai mediatizat de […]

...

Victoria Simonei 

Câteva observații se impun în marginea victoriei Simonei: este a ei, nu a României. Câștigătoarea de la Wimbledon a învățat să joace tenis pe iarbă târziu, chiar la Wimbledon, când alte junioare deja se gândesc la retragere – știți câte […]

...

Calea

Meciul de la Ploiești n-a fost frumos, dar a fost util. S-a văzut din nou că Hagi are totuși o altă stofă. A ajuns să câștige Supercupa României cu echipa a doua. S-a mai văzut și că Petrescu, antrenorul campioanei […]

...

Noua ordine mondială în fotbal

Ce ne spun cele patru echipe din Anglia acum, la ceasul finalelor europene?

Permalink to Noua ordine mondială în fotbal
sâmbătă, 1 iunie 2019, 10:44

Priveam către Baku (ce alegere jenantă!), la încleștarea dintre Arsenal și Chelsea, dar gândul îmi era în Baldovineștiul Brăilei, unde spălătoreasa Joița, mama scriitorului Panait Istrati, a auzit cândva de la tatăl ei aceste cuvinte: n-o să mai avem deloc berze! Bătrânul le rostise când a văzut prima dată un tren gonind. Un orășean în trecere pe acolo i-a răspuns: nu o să mai avem berze, dar o să avem belșug!

În Azerbaidjan, Arsenal din Londra a pierdut fără glorie în fața acestei echipe, Chelsea din Londra, care e exemplul cel mai vast de proiect recent de belșug și, implicit, trofee care anihilează orice frumusețe ceva mai veche decât progresul obligatoriu.

Cei care își refuză maturizarea

Nu mai e deci nimic din spiritul englezesc la Chelsea, o echipă de mercenari învingători, spre deosebire de tinerii risipitori de la Arsenal, la fel de străini de Regatul Unit, formație care reușește să mai farmece doar prin nonșalanța cu care își refuză maturizarea. Arsenal a rămas un adolescent permanent. Victoriile însă iată că se pot cumpăra, iar prețul… – cine mai stă să socotească?

Prima finală continentală englezească nu a fost, așadar, decât o banală demonstrație de clasă a domnului Hazard, pe care l-a cumpărat domnul Zidane pentru Madrid, pentru un altfel de capitol din istoria succesului.

Continentele, bucuria și prietenia

Urmează marea finală Liverpool-Tottenahm și aici trebuie să avem în vedere două chestiuni fundamentale în noua ordine mondială a fotbalului. Toate marile echipe din Champions League sunt copleșitoare financiar, mustesc de staruri și oricare ar fi putut câștiga competiția. Teoretic.
Barcelona îl are pe Messi și Messi singur e un continent. Juventus îl are pe Ronaldo, iar Ronaldo e un alt continent, nu mai puțin însemnat. Și tot așa.

Și atunci, ce au avut Liverpool și Tottenham și le-a lipsit celorlalți? Răspunsul nu se limitează la tactică, nici măcar la publicul de pe Anfield, cel mai bun public de pe pământ, lucru care se vede și se aude și de pe Lună.

Răspunsul e foarte omenesc, așa, ca un bătrân brăilean care vede apărând trenurile și se gândește la moartea berzelor: răspunsul stă în bucuria jocului și în prietenia jucătorilor.

Disperarea cea bună și o problemă filosofică

Klopp la Liverpool și Pochettino la Tottenham au reușit să dea nu atât două echipe, cât două vestiare de bărbați tineri plecați să cucerească lumea, legați de lanțul unei încrederi fără margini că împreună pot schimba nu doar soarta unor partide care par definitiv pierdute. Există, de la Salah la Eriksen și de la neobositul Mané la cetățeanul Kane, o disperare bună care vine din acest fel exaltat de a trăi clipa.
Iar bucuria acestei prietenii netrădate se vede în jocul lui Liverpool și se vede și în jocul lui Tottenham. Aceste două mari echipe ale anului 2019 au la bază mai mulți oameni-suflet decât oameni-portofel.

Liverpool și Tottenham sunt, de aceea, produsul unui spirit. Finala de la Madrid e mai aproape de o problemă filosofică decât de o simplă întrecere între atleți oricum milionari în lire sterline.
Și indiferent cine va câștiga, întoarcerea bucuriei și prieteniei ca factori decisivi în jocul de fotbal la cel mai înalt nivel merită o reverență.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

bunicul (2 comentarii)  •  1 iunie 2019, 11:33

Spiritul despre care așa frumos vorbește Andrei Crăciun în finalul articolului, este de fapt spiritul fotbalului englezesc. Sprit care s- distilat în aproape două secole de existență fotbalistică, grefat pe temperamentul și caracterul englezului de rând. Spirit care oricât de mulți stranieri - jucători sau antrenori - ar activa la o echipă, contaminează pe oricine pășește pe stadioanele din Anglia

bunicul (2 comentarii)  •  1 iunie 2019, 11:38

Spritul despre care așa frumos vorbește Andrei Crăciun în finalul articolului, este de fapt spiritul fotbalului englezesc. Sprit care s-a distilat în aproape două secole de eistență fotbalistică, grefat pe mentalitatea și caracterul englezului de rând, Spirit care, oricâți stranieri - jucători sau antrenori - ar avea o echipă, contaminează pe oricine pășește pe un stadion sin Anglia.

Sile (3 comentarii)  •  1 iunie 2019, 16:05

Bati câmpii fara pic de gratie, amice...

undergrant (2 comentarii)  •  1 iunie 2019, 16:05

Excelent editorial! "Grossen klasse"! Multumesc, multumim...

adi_stelistul (23 comentarii)  •  2 iunie 2019, 11:24

Hai sa nu ne plangem aiurea. Realitatea e ca fara bani fotbalul nu mai e acelasi. Era frumos, era romantic, dar interesul starnit de UCL si EL e fara precedent. Si fara bani el nu era posibil. Asa ca asta, dincolo de cum a facut Abramovici banii si de felul in care SOCAR cheltuie banii proveniti din petrolul azer, care ar trebui sa apartina oamenilor din Azerbaidjan, nu sa se afle la discretia potentatilor de acolo, banii lor au ajutat fotbalul. Care, de cand a dat de mirosul banilor, a devenit amoral. Dar parca numai fotbalul? Ati vazut Marele Premiu de Formula 1 de la Baku? V-a placut? Ei bine, o sa mai aveti ocazia. Am inteles ca rezervele de petrol sunt mari in zona.

Observator (78 comentarii)  •  9 iunie 2019, 10:41

De ce l-ati mentionat pe Salah in primul rand ca exemplu? Doar pentru ca este favoritul dvs.? Desi nici el nu s-a prea vazut in finala de la Madrid, Mane a fost omul sezonului la LFC , pentru faza de atac, bineinteles! Egipteanul nu va mai avea un sezon precum 17/18, iar urmatorul va fi mai slab decat precedentul! O.

Comentează