Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Curaj!

Aș vrea să vă propun un scurt exercițiu de imaginație: imaginați-vă că vara aceasta ar fi fost ca toate celelalte din ultimii douăzeci și unu de ani, de când o națională de tineret nu a mai fost în elită. Imaginați-vă […]

...

Debandada de la Oslo 

Prima: Guriță are geniu tactic. Cum altfel să explici această sublimă capcană – începi cu Gicu Grozav, deci în zece jucători, pentru ca la prima schimbare, când îl scoți pe alde Gicu, să câștigi superioritate numerică și să domini finalul, […]

...

Noua ordine mondială în fotbal

Priveam către Baku (ce alegere jenantă!), la încleștarea dintre Arsenal și Chelsea, dar gândul îmi era în Baldovineștiul Brăilei, unde spălătoreasa Joița, mama scriitorului Panait Istrati, a auzit cândva de la tatăl ei aceste cuvinte: n-o să mai avem deloc […]

...

Ce-o să fie, ce-o să fie?

Sunt deja ani de zile de când Teixeira e cel mai tehnic fotbalist din Liga 1 și asta nu ar fi neapărat rău, dacă bunul portughez nu s-ar apropia deja de patruzeci de primăveri. FCSB nu a putut să devină […]

...

Deschis oricărui rezultat

Când Messi spunea că nu e totul jucat după 3-0 la Barcelona, Messi, cât e el de geniu al balonului rotund (și e), spunea ceea ce spune orice fotbalist responsabil, de la Chiajna până în Vietnam, spunea ce se spune […]

...

De la care început?

Noi preliminarii, noi speranțe – vor fi ele rapid contrazise de realitate, până când vom ajunge iar la “calculele hârtiei” și apoi la regrete? Cu ce mergem în Suedia?

Permalink to De la care început?
sâmbătă, 23 martie 2019, 11:46

Prima observație e că începem mereu de la zero.

Nu avem, în fotbal, la fel ca în restul vieții noastre comune, o bază de la care să pornim. O bază din realitate, nu din imaginar. Fiindcă ne-a rămas, vorbă veche, o bază de discuție, în trena sistemului de altădată, exploatat, dacă nu abuzat, până a ajuns la fier vechi. E bine că sistemul acela politic a apus, fiindcă se întemeia pe o lume strâmbă, e foarte rău că sistemul pe care îl dăduse în sport s-a năruit și el și cel mai rău e că în treizeci de ani nu am pus în loc aproape nimic. Așa am ajuns noi astăzi aici.

Trăim din amintirea începutului de ani ’80 și nu ne-am revenit niciodată cu adevărat după cea mai mare durere a fotbalului nostru: „sfertul” american cu Suedia.

Un son care așteaptă

Spre deosebire de noi, suedezii au avut mereu unde să se întoarcă.

Nici nu mai știe care -son ne va face zile fripte, dar sigur e, undeva, unul care așteaptă, care a fost pregătit toată viața să devină dacă nu un erou național, măcar un om sănătos la cap, la inimă și la picioare.

Avea dreptate Dorinel Munteanu în Gazetă: i se poate reproșa lui Contra că deși a adunat minute pe banca naționalei, cum se zice acum, tot nu are o formulă în jurul căreia să construiască. Nucleul de la care să înceapă construcția e sublim, dar deocamdată necunoscut. Și atunci ajungem tot la sfaturile seniorului Lucescu: să fim mai deștepți ca ei. Nu trebuie să îi lăsăm pe suedezi să-și facă jocul de forță. Poate că o să fim și poate că o să meargă încă o dată și așa.

Dar de Feroe ce ziceți?

Dar tot nu putem ocoli nici vorbele seniorului Dinu: nu putem fi altfel decât pesimiști, fiind informați.

Pornim cu șansa a patra în grupă, și asta pentru că nu știm cât au progresat Feroe și Malta.

Pe de altă parte, faptul că naționala mare nu are încă o coloană vertebrală stă pe un paradox bun: avem o națională mică din care e păcat de Dumnezeu să tot rupi, mai ales că echipa s-a calificat la un turneu final și e iubită de suporteri și ne dă – după multă vreme – din nou mari speranțe. Și pe acești copii îi avem – în logica bună a lui Hagi – tot pentru că au fost semănați și crescuți.

Nici cap, nici căciulă

Meciul cu Suedia vine și trece – vom începe șchiopătând, având lotul decimat de accidentări? Nu știm.

Știm însă că acest permanent „Acum ori niciodată!” e adevărata noastră tragedie, că după ziua de azi s-ar putea să nu mai vină niciodată nimic, fiindcă până și noi ne dăm seama ne-am tot furat căciula până n-a mai rămas nici mult cap, nici multă căciulă.

Rezultatele de la U17 și U19 din această săptămână ne dau palme, ca să vedem până unde am coborât.

Dar măcar de data aceasta ne preocupă aspectul.

Altfel, vor trece 45 de ani, apoi 75 de ani de la generațiile ’83 și ‘94 și cine va mai trăi va avea doar amintirile unui timp imposibil de explicat.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Ștefan Kiraly (7 comentarii)  •  23 martie 2019, 12:07

Anul trecut, în Liga Națiunilor (competiție oficială!), o națională mediocră condusă de Mircea Lucescu o "umilește" (să ai 2-0 și să pierzi cu 3-2, ultimele două goluri fiind date în ultimele 5 minute de joc înseamnă umilință) pe cea care atingea (printr-o conjunctură favorabilă) sferturile la Mondialul din Rusia. Dacă Suedia, acasă, cu titularii, pierde rușinos în fața unor otomani foarte slabi, înseamnă că sunt șanse reale să o batem și noi....

Dodo (1 comentarii)  •  23 martie 2019, 13:58

Parerea mea e ca o sa me bată Suedia si cam atat. Sunt organizati, au o calificare la Mondial in fața Italiei. Au alte repere fața de noi. Nu ințeleg de ce ziaristii deopotriva cu suporterii pleaca cu aşteptările de foarte sus. Haideți sa fim realişti, suntem jos. Asta e. Iar dacă baieții fac un meci bun diseara si eventual scoatem un egal este chiar OK pt perspectiva preliminariilor acestea. Cred ca este destul de clar si realist ca plecam cu şansa a 4-a. Cam de acolo trebuie sa plecam si sa incercam sa progresam uşor uşor. In acest progres incluzand o strategie sanatoasă la nivelul federatiei s.a.m.d, dar asta e deja o alta discuție indelung dezbatută.

motanul incaltat (48 comentarii)  •  23 martie 2019, 19:16

Un articol realist.... Mai aduci si tu a jurnalist cind scrii ce cam toata lumea vede.

Toader (14 comentarii)  •  24 martie 2019, 9:02

Nu numai în sport s-a stricat ce era bun, uneori foarte bun, înainte de 1990. La fel este în învățămînt și sănătate. Orice amintire despre, regimul de tristă amintre” trebuie arată cu plugul precum Cartagina.

vasco (66 comentarii)  •  24 martie 2019, 20:03

Azi,cand scriu,ceeace ce era clar ca se va imtampla s-a intamplat.Ne-a batut Suedia.O echipa fara absolut nici o valoare,dupa parerea mea ,sub cea a Muntenegrului.Dar...ai nostri nu s-au dezmintit.aceeasi psihologie de soareci speriati, gafe peste gafe ,ba in aparare,ba la mijloc,fara un jucator de creatie...si bineinteles,la cererea publicului,adica a tatalui si a lui mitica dragomir,a fost introdus fiul...Zero barat.Cam asta stim sa face,asta o sa facem in continuare.Astia suntem si vom fi.Dar exista o raza de speranta.Azi dimineata l-am (re)vazut la televizor,Digisport1,pe creatorul marilor succese de alta data(a se citi distrugerea fotbalului romanesc),ati ghicit,nimeni altul decat....giovaaaaani becali!Bravos natiune,halal sa-ti fie!!!

Ilie (17 comentarii)  •  1 aprilie 2019, 19:01

Pai si cum era Andrei cind aruncai si tu cu pietre in Daum ptr va, vezi doamne, ne coborise rau in clasamentul FIFA , in timp ce noi meritam pare-se mult mai mult ? Parca cu omul ala aveam si noi un reper de normalitate, un discurs coerent .. trebuia timp, mult timp, ptr ca generatia asta n-o schimbi asa usor. Pacat ca ai facut si tu parte din ziaristii talibani, am ramas astfel cu carpatinii nostri. De performanta

betino31 (2 comentarii)  •  9 mai 2019, 10:22

La fotbal sunt posibile multe miracole, multe rezultate anormale, mai multe decat la tenis. Daca in FED Cup Cehia si Franta erau mult mai bine cotate ca Romania, luate ca valori individuale, am reusit doar sa batem Cehia, un fel de Brazilia sau Germania in aceasta competitie pe care a castigat-o de 11, de 8 ori in ultimii 10-11 ani, iata ca Franta ne-a pus mai multe probleme, mai ales in meciul de dublu cu jucatoare cotate mai bine ca noi in proba de dublu. La fotbal, daca suntem sub Luxemburg sau Lichtenstein, nu cred ca aceasta este valoarea adevarata a fotbalului nostru, dar jocul rezultatelor si actualul sistem de organizare a competitiilor continentale ne-a coborat in subsolul clasamentelor UEFA. In urma cu vreo 10 ani eram pe primele 5-6 locuri, trimitand 2 echipe in C.L. si alte 3-4 in U.L. Nu poti sa revii repede, ca in tenis unde sunt zeci de turnee anual in care poti acumula puncte dar poti sa si pierzi. In fotbal sunt doar 2 competitii anuale europene la care o echipa poate evolua si acumula puncte. Punctele acumulate se pastreaza timp de 5 ani, pe cand la tenis sunt valabile doar un singur an. Daca in ultimii 5 ani am acumulat putine puncte, rezultatele se vad acum si la echipele de club si la nationala unde nu am mai obtinut calificari la mondiale de peste 20 de ani, iar la europene din "doi in doi", adica o data la 8 ani, nu la fiecare turneu final. Ar urma acum sa ratam calificarea cu Spania, Suedia si Norvegia, ca sa respectam simetria sau sinusoida ! Spania si Suedia sunt clar peste noi ca valoare, cel mult putem spera la un loc 3 de baraj unde putem da peste o echipa mai slaba sau mai buna decat noi, totul depinde si de bafta si apoi de forma de moment a jucatorilor. La baraj am pierdut de fiecare data, cu Slovenia si Grecia, care pareau echipe accesibile in acel moment, dar adversarii au avut mai multa inspiratie si chiar bafta in 2001, in cazul barajului cu Slovenia.

Comentează