Viitorul

Ce se joacă în Europa față de ce (nu) se joacă la noi redeschide problema de fond: ce e de făcut? Entuziasmantul Ajax din Amsterdam ne arată o cale pe care putem merge

Căderea Realului din Madrid este brutală și nu putea să nu fie așa. După ce domini fotbalul continental atâtea sezoane, căderea nu poate fi, nici ea, altfel decât grandioasă. Ce prăbușire!, deci.

Real rătăcește fiindcă i-a pierdut pe Zidane și pe Cristiano (ordinea este exactă), pentru că președintele său s-a lăcomit la banii care vor veni din noul stadion sacrificând sezonul, pentru că…

Și așa ajungem acasă

E totuși un calcul matematic nu lipsit de logică: Real oricum ar fi trecut printr-o tranziție. Și e mai bine dacă ea este radicală, rezultatele îi obligă acum pe madrileni la mutări decisive. Să nu fim prea blânzi, greșelile făcute de președinte au fost însemnate, dar sfârșitul acestei epoci e profund omenesc, și de aceea emoționant.

Realul n-a mai putut nici să țină pasul cu noile prețuri de pe piața mondială, modelul său de succes își arată cealaltă față a monedei. Pe de altă parte, Ajax face bine ceea ce face de zeci de ani – crește generații de tineri într-o academie botezată cu acest cuvânt deloc întâmplător: Viitorul.

Și așa ajungem acasă.

Inteligența, talentul și munca

Cel mai bine a înțeles această filosofie a elementarului (și fundamentalului) tot Gică Hagi, o dovadă în plus că la Hagi inteligența nu a fost niciodată mai prejos de talent și de muncă. El a avut și banii, și ambiția, și puterea de muncă pe care o presupune, dintotdeauna, investiția în ziua de mâine. Ziua de mâine nu vine singură, adică vine, dar nu aduce nimic sau aduce rezultate doar întâmplător.

Hagi a mizat pe un sistem – și acesta este sistemul corect. Să-ți crești sănătos copiii – chiar și în începutul nostru tulburat de mileniu – este tot ce poți face mai înțelept.

Să luăm, așadar, aminte la această înțelepciune, în fotbalul nostru de iarmaroc în care își găsesc loc atâția fotbaliști de o etapă (și un comision) și prea puțini dintre tinerii noștri.

Numitorul comun ignorat

Ajax nu va fi, în ciuda victoriei mari din această săptămână, Real. Nu are cum să fie – va vinde în continuare mult, dar va și produce mult. Marii fotbaliști au fost – toți, fără nicio excepție – mici, copii de care s-a avut grijă cu atenție, cu pasiune, copii care nu sunt doar resurse umane.

Iar acesta – faptul că marii fotbaliști au crescut din mici fotbaliști – este un numitor comun care, pe la noi, se ignoră cu consecințe dintre cele mai nefericite.

E întristător că marile noastre cluburi – clubul Providențialului din Pipera, Craiova sau Dinamo – nu au academii în care să se parieze decisiv pe singurul pariu care contează cu adevărat, cel cu viitorul. Și nici măcar nu e așa de complicat. E adevărat însă că pentru un asemenea pariu ai nevoie de o societate întreagă la trup, la inimă, la cap, la minte.

Ceea ce din păcate e tot mai rar la noi, unde se ard etapele până la bogăția peste noapte, dincolo de care însă zorii nu sunt nicăieri.

A amurgit epoca lui heirup.