Dinamo trăiește!
Iată că deși n-a putut sări de locul 11 în clasament, echipa lui Rednic a zdrobit-o pe Craiova, după noaptea magică a lui Mattia Montini

Meciul din Ștefan cel Mare ne-a spus mai multe lucruri importante.
Primul: stadionul din Ștefan cel Mare rămâne cel mai urât și mai inadecvat din Liga 1. Pe arena asta depășită nu se mai strâng nici două sute de oameni la un meci cu Craiova (dintre care jumătate sunt olteni).
Al doilea: arenele noastre sunt și ele la cheremul capriciilor vremii. Iarna i-a luat prin surprindere și pe responsabilii cu gazonul – dar s-a făcut tot ce e românește posibil și, cu o întârziere rezonabilă, totuși s-a jucat. Am fi putut avea cazul prelata, dar uite că nu-l avem.
Semn de viață
Al treilea: de jucat au jucat mai mult dinamoviștii, drept dovadă că scandalurile din jurul echipei (cauzate de rezultatele contabile ale familiei Rednic, în urma rodnicei colaborări istorice Mircea-Luana) au mobilizat Dinamo. E ceea ce se numește un semn de viață. Dinamo trăiește. Probleme de fond ale clubului rămân neschimbate, în ciuda realizărilor lui Mattia Montini, fost junior la Roma și, iată, un fotbalist pe care chiar din acest colț de pagină ne-am grăbit când l-am luat la preț de matineu (am greșit, să se ierte).
Patru: Dinamo a prins cel mai bun meci din noul mandat al lui Rednic (care este, pe oricâte fețe am întoarce-o, un foarte bun antrenor de nivel românesc – să consemnăm și debutul lui Crețu), pe când Craiova a jucat una dintre cele mai proaste partide din era Mangia (care a prins paltonul în Oltenia, dar cine știe dacă mai prinde și mâneca scurtă).
Cam de locul 17 în Olanda
Rezultatul este, așadar, justificat. Echipa lui Bancu a ratat șansa de a rămâne în trena duetului consoanelor CFR-FCSB. Nu va conta la titlu nici în acest an. Deocamdată deci nu pentru Briceag și compania.
Totuși, deși meciul a fost de un bun nivel românesc, întâmplarea a făcut să-l urmăresc o vreme în paralel cu PEC Zwolle-NAC Breda, două dintre echipele submediocre din campionatul Olandei.
Concluziile sunt că atunci când joacă bine, Dinamo e cam la nivelul locului 17 din prima liga batavă, iar când joacă prost (cum a jucat sezonul ăsta până acum) ar fi în a doua jumătate și în liga secundă. Ăsta este nivelul la care discutăm, dacă vrem să discutăm cu toată seriozitatea.
Obor cu târgoveți
Cum am ajuns noi aici – asta este o poveste mai degrabă cunoscută. Cum ieșim noi de aici? Poate că soluția familiei Rednic va da roade și Dinamo nu se va dezintegra, dar nici nu se poate spune că aceasta este baza pe care se poate construi.
Pentru că, pe de altă parte, oricât ni s-ar spune altceva, Ștefan cel Mare are la zi aerul unui obor cu fotbaliști unde târgoveții umblă după comisioane. Problema de fond rămâne că organizarea clubului e tot departe de Europa, mereu dureros de aproape de circ.
Vestea bună e că Dinamo, iată, trăiește și face meciuri ca odinioară (cât de cât), vestea proastă e că boala lungă e totuși moartea oricui, chiar și a legendelor.