Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Olé!

Victoria extraordinară (nu e un adjectiv aruncat la întâmplare) a jucătoarelor noastre (chiar așa!) de tenis în Cehia merită un călduros „olé”! Să nu ne panicăm, nu suntem chiar în pericol, nu riscăm o monotonie a entuziasmului, avem motive rare […]

...

Amurgul masculului alpha 

Meciurile cele mai interesante se joacă tot în trena istoriei, unde Mircea Lucescu le răspunde și lui Loți Bölöni, și lui Mircea Rednic. Și, ca de obicei, are de partea sa adevărul, chiar dacă pierde – prin nesfârșita sa încredere […]

...

Avioane

Neguțătoarea de jucători și-a luat comisionul, din comision își va lua alte și alte și alte (fără număr, adevărat) haine de lux în care – așa cum malițios remarcau gazetarii de la o revistă de satiră – va continua să […]

...

Viitorul e deja aici 

Roger Federer nu are ironia exersată. Când John McEnroe remarca just că victoria lui Tsitsipas la elvețian anunță schimbarea gărzii în tenisul cel mai mare, Federer îi răspundea că McEnroe a petrecut mult timp în fața microfonului și va mai […]

...

Diminețile copilului Picasso

Picasso s-a născut la Málaga, în Andaluzia, aici și-a petrecut copilăria, de aici a învățat să privească lumea cu privirea sa care a schimbat istoria picturii și nu numai atât. E ceva la Málaga, e ceva, când te gândești chiar […]

...

Nu da, Doamne, nimănui

A reînceput faza grupelor din Liga Campionilor. Avem noi termeni de comparație care ne dau tristețe, în loc să ne dea ambiție

Permalink to Nu da, Doamne, nimănui
vineri, 21 septembrie 2018, 11:21

Ideea mi-au încredințat-o mai mulți artiști, dintre care menționez: un violoncelist care nu se despărțea niciodată de instrumentul său vechi de secole, un pictor din Dămăroaia (această Siberie a Bucureștiului, cum frumos îi spunea un poet). Artiștii, care împărtășeau harul și tinerilor, erau uimiți de acest fapt: de când cu internetul, de când avem acces în mare viteză la toate minunile pământului, a scăzut dorința de a fi cu adevărat cel mai bun meseriaș care poți deveni. Singura devenire posibilă.

Comparaţia paralizantă
Carevasăzică, nu-ți mai vine să tragi tare la antrenamente când vezi ce face, în regim de viteză, Mbappé și ce poate cu călcâiul Messi. Ei enunțau una dintre bolile mileniului nostru: comparația paralizantă cu cei mari. Dincolo de comparație, se deschideau mai multe posibilități: blazarea prematură, renunțarea deplină, pastișarea ridicolă.

După prima săptămână de Champions League la zi, după cum s-a distrat Lionel cu PSV-ul, care se distrează la rândul său cu campionatul Olandei (mai puțin cu Ajax, se înțelege), după ce vezi că există viață la Real Madrid și după Cristiano Ronaldo (cum există viață și la Juventus Torino și fără Cristiano Ronaldo), îți mai vine să pui la suflet un Chiajna-Voluntari de toată frumusețea românească?

Depresia şi rezolvarea
Nu-ți mai vine. E deprimat și suporterul român. Deprimat e și fotbalistul român când vede – așa că se agață de singurul numitor comun pe care îl poate avea cu lumea celorlalți. Se pirogravează până în călcâi, își ia bolid și tânără de impecabile moravuri și pleacă așa prin lume, prin ligile mici ale Orientului. Când nu mai poate și nu mai poate se jelește în nemuritoarele versuri: nu da, Doamne, nimănui/ viața fotbalistului.

Lecţia de matematică
Este foarte greu de îndurat nivelul la care discutăm, dar altul nici nu avem. Un profesor de matematici, alungat între timp de sistemul de învățământ, fiindcă îl luase pe el reformarea monstrului, mi-a povestit cândva următoarele. Se făcea că trebuia să le predea matematicile unor dârlăi în pragul Bacalaureatului, dar ei nu știau nici tabla înmulțirii (atât se putuse la școală până atunci), așa că dacă îi lua de la nivelul lor era sancționat de direcțiune (fiindcă nu respectă programa), pe când dacă le preda integrale ei îl priveau cum privește Dănuț Andrușcă (ministrul economiei la carpato-danubiano-ponticii din ziua de azi) macroeconomia. Nici din dilema aceasta nu putem ieși.

E greu să accepți că te zbați prin subsol (inclusiv în subsolul piramidei lui Maslow), dar altă cale nici nu există. Să reîncepem deci fotbalul cu abecedarul său și să nu uităm să slăvim mereu organizarea, voința și munca, aceste noțiuni vetuste, pe care doar domnul nostru Gică Hagi nu uită niciodată să le menționeze când vorbește despre unde s-a ajuns.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

mg (34 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 15:34

..ştim cine sunt dârlăii fără şanse să ia Bac-ul, dar cine-ar putea fi profesorul de matematici ? Poate Daum ?

Samuel (2 comentarii)  •  22 septembrie 2018, 0:16

Dârlāu e tac_tu!

motanul incaltat (36 comentarii)  •  22 septembrie 2018, 3:32

Una e realitatea si alta se intimpla in viata reala.... Se fac emisiuni ca suntem cei mai tari ca si natie----asta mergea doar in anii comunismului cind granitele nu erau deschise si atunci doar pentru vreo 75%.....Suntem varza la toate domeniile de la politic la orice vrei tu. Globalizarea a facut doar sa ne arate asta si sa vedem cit de jos suntem si ca avind multa vointa si munca putem sa ne revenim. N-a sa ne revenim NICIODATA.... Unde nu e , nici Dumnezeu nu cere!!!!!!!!!!!

Observator (58 comentarii)  •  24 septembrie 2018, 14:29

Ronaldo marcheaza multe goluri oriunde se duce, pentru ca, fizic, este exceptional, chiar daca mai simuleaza! Dupa golurile marcate si cupele castigate, numele lui este "Mr. Champions League"! Sigur, in tara aceasta sunt multe aspecte negative, mai ales in politica si in sanatate! In cultura, sport si educatie inca mai "miscam", nu suntem chiar varza, cum scria "pesimistul consacrat" @ motanul incaltat! Aseara, calcaiul lui Messi n-a mai fost de ajuns, IAR GAZONUL DIN BARCELONA ESTE PROST, CUM NU L-AM VAZUT VREODATA PANA ACUM! O.

Comentează