Cine merită titlul mondial?

Franța? Belgia? Croația? Anglia? A fost fotbalul corect la Mondialul rusesc?

FRANȚA. Chiar și cu Deschamps pe bancă, chiar și cu Pogba pe teren, Franța arată ca o campioană mondială la fotbal. Franța a dat Mondialului rusesc un chip. Este chipul adolescentului Mbappé, un Pelé al timpului nostru. Spre deosebire de colegul său de la PSG, Neymar Jr., Mbappé nu se tăvălește chiar de fiecare dată ca lovit de glonț când un adversar îl atinge (deși are și el apetit pentru simulare), el nu are în fiecare zi oră la coafor și nici nu prezintă mai mult interes pentru pirogravare decât pentru fotbal. Dacă a existat vreo speranță confirmată în Rusia, atunci Mbappé este acea speranță.

BELGIA. Singura echipă care a câștigat toate meciurile pe care le-a disputat până acum la Mondial, chiar și cu rezervele. Are o generație excepțională, cu fotbaliști care joacă în mod constant în cele mai bune formații din lume. Merită De Bruyne, cel mai bun pasator din lume, să fie campion mondial? Merită. Merită Courtois, cel mai bun portar din lume, să fie campion mondial? Cum să nu merite? Dar Hazard? Dar Lukaku? Categoric, da. Belgia, deci.

CROAȚIA. În grupe, Croația și-a demonstrat clasa, în meciurile eliminatorii și-a demonstrat eroismul. Sigur, sprinturile lui Modrici sunt așezate acum sub semnul întrebării de cei care așază totul sub semnul întrebării. Poate un fotbalist să sprinteze așa doar din friptură și un pahar de vin roșu seara, înainte de culcare? Poate că întrebarea e greșit pusă. Pentru că Modrici nu e un fotbalist oarecare. El are calități pentru care adjectivele se dovedesc mereu insuficiente. Și mai are în jur o trupă cu care ar putea câștiga și Liga Campionilor, nu doar un amărât de Mondial de fotbal.

ANGLIA. Din careul de ași, cum bine spun toate clișeele, Anglia e singura care s-a târât până aici. A bătut în ultimul minut Tunisia, s-a distrat cu Panama (totuși, echipa portarului de la Dinamo), a făcut non-combat cu Belgia, s-a chinuit cu Columbia lipsită de James Rodriguez și a învins o Suedie lipsită de orice strălucire. Anglia, campioană mondială? De ce? Poate pentru că a îmbătat cu speranțe noi suporteri care suferă de mai bine de jumătate de secol. Chiar dacă nu va învinge, Anglia a arătat că încă există în fotbalul mare, ceea ce s-ar putea să nu fie tocmai puțin.

Acestea fiind spuse, putem să deplângem pierderea magiei, o dată cu dispariția latino-americanelor noastre, dar putem și să constatăm că, până la urmă, Mondialul din Rusia a cernut și a tot cernut până când au rămas chiar echipele care au dovedit cel mai mult că – din nou, slavă clișeelor! – își doresc victoria.

E adevărat că în Rusia nu s-a jucat cel mai frumos fotbal din istorie, dar măcar, de data aceasta, fotbalul n-a mai fost nedrept.

Să ne consolăm cu gândul acesta.