Statuia lui Hagi

Hagi a avut dreptate când a cerut statuie, chiar dacă s-a râs atunci pe sub mustăți (erau alte vremuri, erau alte mustăți). Dacă are din nou?

Hagi a avut dreptate când a proorocit că nu mai ajungem decenii la rând la Mondial (și rătăcirea în deșert continuă…). Hagi a avut dreptate și când a așezat munca la temelia viitorului. Dar când n-a avut Hagi dreptate? S-a încetățenit o vorbă comică (ironică, dar și autoironică) în orașul București: după ce că sunt paranoic, mă mai și persecutați! Nu e vorba lui Hagi, dar ar putea fi.

Chiar și când greșește, el se cuvine ascultat, fie și pentru că fotbalul românesc n-a dat într-un secol întreg doi de Hagi. Și acum, tocmai despre aceasta e vorba: despre un al doilea Hagi.

Cum este acesta? Cum e Hagi Fiul, cum e Ianis, repatriat în iarnă de la Florența? Statistica ne arată că a jucat foarte bine în play-off, dar ochiul microbistului cu etatea necesară nu vede în el geniul lui Gică. Se cuvenea Ianis convocat la națională, chiar și așa, fără stângul și fără geniul tatălui său? I-a fost selecționerul în contra?

Hagi Tatăl nu se enervează întâmplător acum, în prag de Liga Națiunilor. Selecționerul s-a mirat că el a atacat acum și că a atacat așa, dar n-ar fi trebuit să se mire. Pentru că Hagi Tatăl chiar a devenit manager, chiar a devenit antrenor – el știe cum se construiește o strategie, așa cum a știut altădată cum se cucerește America.

Hagi Tatăl știe că dacă nu faci doar gargară cu promovarea tinerilor, atunci trebuie să le dai meciuri întregi, meciuri care contează, nu doar minute de paradă.

Hagi Tatăl însă greșește când insinuează sfori în spatele lui Contra. Selecționerul României, deși n-a demonstrat până acum că este un tehnician măcar la fel de bun ca Hagi Tatăl, nici n-a arătat că face aport, băiete!, ca un sclav oarecare.

E momentul să constatăm din nou că doar timpul va demonstra dacă Hagi Tatăl are dreptate când insistă că Hagi Fiul are stofa marelui fotbalist. Chiar și timpul mai are însă nevoie să fie ajutat. Căci fără șanse în prezent, Hagi Fiul nu poate să ajungă spre cel mai bun viitor. Iar Hagi Tatăl o știe prea bine, și de aceea atacă la început de drum.
Contra a avut argumente când l-a uitat acasă pe Hagi Fiul: Budescu și Stanciu sunt, indiscutabil, astăzi, la această oră, fotbaliști mai buni decât Ianis. Așa este, dar mâine?
Sigur că Hagi Tatăl poate fi orbit de orgoliul patern când îl vede pe Ianis poleit cu aurul talentului, dar dacă nu e așa? Dacă el întrezărește încă o dată înaintea noastră o traiectorie orbitoare? Dacă, pur și simplu, Hagi are din nou dreptate?

Nu suntem toți Contra, deși e plină țara de selecționeri, dar acesta e un pariu la care un om cu adevărat înțelept nu riscă.

Căci înainte de a fi demolat, precum și înainte de a fi urcat pe soclu, Hagi Fiul merită cu prisosință șansa de a arăta că există în fotbalul mare.