Totuși, Pep
Poate să nu ne placă Pep Guardiola, putem să îl găsim exagerat, cu obsesia sa după epoca de aur de la Barcelona, dar…

Da, omul e un obsedat. Crede în fotbalul său, în felul său de a vedea fotbalul, în forța lui care de-acum nu mai anunță nicio revoluție. Deja, Pep Guardiola e un redutabil conservator.
Putem să îl găsim deplasat în opțiunile sale politice, dar noi nu suntem, la bază, țărani catalani, așa că, poate, nu e chiar așa.
Dar nu putem să fim orbi, nu putem să nu vedem că Pep Guardiola a câștigat la City 14 meciuri la rând, un record uluitor, chiar și pentru Premier League, unde se urcă atâtea Everesturi.
Bineînțeles că are bani, bineînțeles că are munți de bani de la Orient. Dar la Manchester United nu sunt bani? Marele Mourinho n-a cheltuit după pofta inimii? Cât despre Londra… A sărăcit Abramovici? Cu toate acestea, Pep e atât de sus în clasament încât…
Ce să îi mai reproșezi unui manager care, dacă nu are un Messi, crește un Sterling (un pomanagiu, uneori, dar un pomanagiu orbitor). Iar dacă nu mai are un Xavi, ne dă un De Bruyne, care la ora aceasta astrală în fotbalul european nu cunosc să aibă egal.
Pep Guardiola e un mare învingător, pentru că, dincolo de a fi un miliardar răsfățat, căruia i se aduc toți fotbaliștii ceruți, e un artist.
Poate să nu ne placă arta sa, dar el se agață de ea cu o credință oarbă. Atâta încredere că e bine cum fac mai au, uneori, sfinții și nebunii. Nici sfânt, nici nebun, acest manager și-a lăsat totuși amprenta peste ultimul deceniu din fotbalul nostru, mondial.
Cred că nu e un amănunt lipsit de importanță că tânărul Guardiola a fost pescuit, cândva, de însuși Cruyff, care a văzut ceva în el. A văzut ceva. Cruyff nu s-a înșelat. Când s-a înșelat Cruyff ? E ceva cu acest bărbat orgolios, pentru care nu există nimic mai puțin decât locul 1.
Da, Pep Guardiola nu a reușit să câștige Liga Campionilor cu Bayern, dar – dacă-mi dați voie să subliniez această idee – Bayern nu e Manchester City.
Bayern are o istorie care decurge dintr-o filosofie de joc. Manchester City e, la ora legendelor, o echipă care încă se poate construi. Va urma.
La zi, Guardiola i-a fost dureros de superior lui Mourinho, la ultima întâlnire. O victorie categorică nu atât prin scor, cât prin atitudine, prin organizare.
Nu știu ce face domnul Guardiola ca să rămână la acest nivel, probabil că la mijloc e mai vechiul secret bine-cunoscut: muncește ca apucatul.
Dar domnia sa este – în acest capitalism ieșit din minți, în care se aruncă averi pentru nimic, adeseori obscen – un om care își face banii.