Golden Boy
Kylian Mbappé tocmai a câștigat, după un vot zdrobitor, titlul de cel mai bun tânăr fotbalist din Europa: e noul Golden Boy. Trofeul a mai fost câștigat, la vremea lor, de Rooney, Messi sau Aguero

Kylian Mbappé este un fenomen, și fiind un fenomen se cuvine să îl privim totuși de aproape. Pe continentul nostru bătrân, două școli de comentarii deja îl dispută. E o dispută care merită, la rândul ei, atenție.
Unu: în ciuda faptului că până și PSG a spart banca pentru el, în ciuda cifrelor sale formidabile, în contra bunului debut de la Paris, ba chiar și dincolo de acest trofeu recent, Mbappé este privit în continuare ca o speranță – mare, dar doar speranță. Mai departe: e privit cu scepticism. Trebuie să așteptăm încă zece sezoane, să aibă cariera lui Henry, pentru reverență. Până atunci… E o exagerare (dar câte nu sunt, prețul care va fi plătit pentru el nu e tot o exagerare?), și poate că nu e străină de rasismul din fotbalul european despre care vorbea deunăzi impresarul Raiola (accentuând cazul Lukaku – care a avut multe de înfruntat înainte de a ajunge star mondial la Man. United).
Doi: dar poate, la fel de bine, o exagerare e și ideea, corectă politic, dar bolnavă logic, că lumea se împarte în alb și negru, fără nuanțe. Căci, până la urmă, suporterilor li s-a pus în vedere să nu mai cânte despre bărbăția lui Lukaku, considerându-se că un șlagăr de tribună despre cât de bărbat e Lukaku e tot o formă de rasism, plecând de la prejudecata că negrii sunt, în anumite aspecte, supradotați. S-au țăcănit, deci, elitele lumii, au ele aplecare spre monstruozitate ideologică, spre rigiditate dogmatică, aproape bloșevică? Vor ele să impună o voce unică peluzei? Tot mai des, da.
Și așa s-a cam pierdut echilibrul în felul în care ne uităm la lume și la fotbal. Nu mai știm să luăm un fotbalist mare drept un fotbalist mare și atât. Mbappé va străluci o vreme sau va străluci până la sfârșitul carierei, iar asta depinde mai degrabă de el. La zi însă, este cel mai bun tânăr fotbalist din Europa.
Tinerii spectatori din anul 2017 nu mai au un Eusebio, poate că ei nici nu mai știu cine a fost Eusebio, dar îl au pe Mbappé, și asta n-ar trebui să fie mai puțin, și nici nu este.
Mbappé este un fotbalist francez, fiul unui refugiat nigerian și al unei foste handbaliste cu rădăcini algeriene, crescut în luxul unei strălucitoare academii pentru tineret, la Monaco. Ceea ce nu ne spune decât că lumea e, în definitiv, o sumă de nuanțe.
Mbappé rămâne un adolescent-minune, cum au mai fost și s-au pierdut, cum au mai fost și nu s-au pierdut. Nu trebuie să fie Pelé, e de ajuns să fie el însuși.
Se impune o completare față de începutul acestui text: Golden Boy au fost și Rooney, și Messi, și Aguero. Golden Boy au fost însă și Anderson (fostă mare speranță la United, acum fără minute la Coritiba) și Pato (fostă mare speranță la Milan, acum în vogă pe la Tianjin Quanjian, China). Timpul e cel care va demonstra.