Puțină speranță pentru Liga 1

A fost un început palid în prima divizie, dar, cum alta n-avem, să nu ne grăbim să aruncăm piatra

De la Craiova ne parvine vestea unei indolențe strigătoare la cer în chestiunea cheltuirii banului public. Stadionul cel nou n-a fost gata la timp (ceea ce déjà nu ne mai scandalizează), dar iată că nici măcar n-a fost înălțat conform. Merge și așa? Până când? Bine măcar că s-a brodat Coloana Infinitului pe tricourile juveților. Iar marele atacant Ivan ia calea Rusiei, cu promisiunea întoarcerii în Bănie. Frumoasă mostră de gândire românească: nici n-a plecat că i s-a și făcut dor de casă. În iarbă, Craiova n-a arătat deloc rău cu umbra Iașiului. Și mai vine și AC Milan-ul chinezesc la Severin. Bine și că, în buna tradiție a optimismului nostru, n-au nici ei trei picioare.

FCSB câștigă în prelungiri cu Voluntari, iar delirul de grandoare al patronului poate continua până la încleștarea cu cehii. Trăim încă epoca de aur de dinainte de primul fluier european, când putem subestima pe oricine (adevărata noastră artă). Puțină speranță se cuvine să existe, totuși, o dată cu golul lui Man: tinerii, promovați din obligație, dau să confirme.

S-a întors și Dan Petrescu din peregrinările sale răsăritene, mai bogat, cu părul alb, dar nu mai înțelept. Același dezgust față de anormalitatea fotbalului nostru mic, în care și-a găsit totuși un loc de muncă. E adevărat: CFR Cluj n-a fost arbitrată prea bine la Botoșani, dar nici n-a jucat ca o viitoare campioană. Ba dimpotrivă: CFR-ul a fost previzibil și lent ca un personal care se târăște prin Câmpia Română.

Așteptând pe Bilbao, Dinamo s-a îmbătat cu apă rece cu Juventus din Colentina, pripășit pe la Ploiești. Victorie categorică, sigur că da. Dar cu un adversar care nu face decât să dovedească o dată în plus nivelul ridicol al diviziei secunde.

Iar meciul Viitorul – Gaz Metan ne-a arătat, mai degrabă, că Mediașul candidează în acest an la retrogradare. Pentru Hagi, primele examene serioase vor fi tot cele din bătrâna Europă. Acolo vom vedea câte parale fac și pe teren tinerii dumisale. Nu avem motive să ne pierdem nădejdea, dar nici să ne entuziasmăm nu avem (chiar și cu golul lui Cristi Ganea).

Și în tot acest început palid, o bilă albă pentru decența patronului de la Sfântu Gheorghe și curiosul său obicei de a nu se împăuna în presă. Cât despre Astra post-Șumudică: deocamdată nimic notabil.

Ar mai fi și edilul din Chiajna care se crede antrenor și procedează în consecință. Și, desigur, Timișoara lui Ionuț Popa, care și-a găsit, iată, principalul adversar: Fiscul.

Acestea fiind spuse, cea mai bună veste din Liga I rămâne, după prima etapă, tot cea de dinainte de prima etapă: a împlinit o sută de ediții. Încă există.