Nedrepți cu antrenorul Zidane
Mai repede convertești un om de la messianism la cristianism decât să convingi pe cineva că Zinedine Zidane e un mare antrenor. De ce?

Tocmai s-a împlinit anul de când am publicat tot în acest colț de pagină articolul intitulat „Capul”. Îi făceam laudatio lui Zinedine Zidane și spuneam că Real Madrid îi datorează Liga Campionilor. Am – așa cum spune o vorbă înțeleaptă din fotbalul nostru – puterea să recunosc că n-am greșit.
Nu țin să-mi ridic imn de slavă, n-am ce face cu el, dar nu pot să nu mă minunez, în continuare, de rezistența la ideea că Zizou are și cap, și inimă de antrenor. Și mă întreb foarte omenește: de la ce ni se trage?
Zinedine Zidane a avut rezultate cum n-a mai avut nimeni înainte în începutul unei cariere de antrenor. A câștigat de două ori consecutiv Liga Campionilor, și mulțimile continuă să se îndoiască de el.
Este dus, vezi Doamne, în cârcă de echipă. El, Zidane, trăiește în cârca lui Ronaldo! Pentru cine n-a uitat ce a însemnat Zizou ca fotbalist, totuși campion mondial, ipoteza nu e caraghioasă. E scandaloasă!
Benitez, cel de la care Zizou a preluat Realul, nu avea echipă? Bineînțeles că avea, dar nu mai era el antrenor. Zidane însă este. El a ucenicit în liga a treia și nu s-a sfiit să fie secund. Dar când a făcut pasul spre prima echipă era pregătit. A câștigat tot și va mai câștiga pentru o vreme. Ceva însă nu ne convine. Serios, ce să mai câștige? Înființați competiții noi!
L-am fi vrut pe la Alaves sau Granada, să se bată la o retrogradare, la o promovare, ca să ne confirme nouă teoriile că marii fotbaliști nu sfârșesc mari antrenori?
Oameni buni, este vorba totuși de Zinedine Zidane! Se vedea de pe Lună – încă de când juca fotbal – că gândește jocul într-un regim superior de inteligență și viteză. Și – cu tot cu acea barbarie din finala altui Mondial – se mai vedea tot de pe Lună și că este un lider generos, care știe să dăruiască.
Zinedine Zidane are o echipă formidabilă, dar excepțională este și Juventus Torino. Real Madrid a învins totuși cu 4-1, și dacă meciul mai dura zece minute se termina cu scor de tenis.
El a reușit pentru că a excelat în modestie și nu le-a luat niciodată fața fotbaliștilor. Le-a dat încredere și le-a vorbit de pe poziții de egalitate. Mă văd nevoit să subliniez: a lucrat cu cap.
El nu este un revoluționar, nu va reinventa jocul. Dar câștigă pentru că știe elementarul: să-și facă fotbaliștii să se lupte până înscriu. Fără pauză, meci de meci, meci de meci. În fotbal, ca filosofie, e de-ajuns.
Și suntem nedrepți, dacă nu orbi, dacă nu îl vedem pe antrenorul Zidane nici acum!