Hagi e Hagi
Pentru sănătatea noastră mintală, ceea ce nu e tocmai puțin lucru, să rămânem strict la fotbal. La fotbal, Viitorul a câștigat Liga I

Campionatul nostru nu este, și o știm toți, cine-știe-ce competiție, dar e a noastră, așa că se cuvine să îi acordăm totuși mai multă atenție.
Iar Viitorul este Hagi. Sună ca o profeție și, în egală măsură, ca o concluzie. Iar Viitorul a câștigat pentru că a fost cea mai bună echipă în acest sezon, oricâte i s-ar scrie, de-acum, în contra.
Am zâmbit noi când Hagi spunea: „Iancu, dacă talent…”. Dar uite că golul lui Iancu a decis – deocamdată, cum sunt toate în țara noastră – campioana.
Iar victoria acestor copii ai lui Hagi (nici nu știau săracii să tragă de timp în prelungiri, trăgeau atât de copilărește…) este o veste bună pentru fotbalul românesc.
Fiindcă această echipă nu este cumpărată. Ea este altceva. Ea este construită cu pasiune, dacă nu cu nebunie. Viitorul e un Ajax românesc (mai vorbim despre echipa aceasta după finala Europa League cu Manchester United).
Aceasta este calea. Iar Hagi a intuit-o înaintea tuturor, și nu doar că a intuit-o, dar a și urmat-o. Ceea ce este – de când lumea – cel mai greu la un drum. În teorie, toți știm cum putem fi cei mai buni. Dar Hagi chiar este cel mai bun. Ideile lui nu au rămas în norii în care toți plutim atât de des.
Și mai mult: ce demonstrează această victorie a „Regelui” este cât contează munca. Munca zilnică. Este o lecție fundamentală pentru timpurile noastre, și ar trebui să nu o ignorăm.
Ea ne arată, chiar dacă retrospectiv, și pe ce se fundamenta ceea ce credeam că este talentul nemaivăzut al fotbalistului Hagi – în înțelesul românesc al nemaivăzutului. Talentul său se întemeia pe muncă.
În pub-ul unde am văzut finalele campionatului (de mult n-a mai avut campionatul nostru atâtea finale, ceea ce este de asemenea bine) scria așa: un câștigător este un visător care nu renunță niciodată. Mi se pare o definiție exactă. Propun să o păstrăm.
Hagi este un câștigător fiindcă, atunci când fotbalul românesc tindea către zero, nu și-a luat milioanele și nu s-a retras cu ele pe o insulă exotică. Ba chiar dimpotrivă: s-a înhămat (și nu e nimic peiorativ aici) la muncă. Da, a fost cândva ajutat de Steaua să nu retrogradeze. Și poate că sunt și alte umbre de antologat, dar Hagi s-a ridicat dincolo de ele.
Ca să rămânem la vocabularul care l-a consacrat, Hagi a demonstrat. Hagi e Hagi.