Cea mai scumpă petardă din istoria fotbalului

În tabelele directorilor de marketing și în jocurile pe calculator și pe consolă, Paul Pogba este printre cei mai eficienți cinci jucători ai lumii. Pe teren...

În realitate, așa cum au putut constata toți cei care au urmărit meciul dintre United și Liverpool (de altfel, splendid), Paul Pogba este – în limbajul universal al peluzelor – cea mai scumpă petardă din istoria jocului de fotbal. Peluzele  – cu locurile lor comune și zdrobitoare – au dreptate.

Paul Pogba nu este doar un fotbalist supraestimat, gonflat de geniul pentru banii făcuți ușor al impresarului Mino Raiola. Nu, nu. Paul Pogba este pur și simplu, la acest nivel al performanței, un mediocru. Un mediocru în excelență – iată că se poate ridica și această obiecție. O ridic.

La acest nivel al performanței, Paul Pogba este un impostor. Mijlocașul este o construcție artificială și pentru ca distanța dintre adevăr și minciună să fie și mai mare, chiar când Paul Pogba avea, în propriul careu, în preajma punctului cu var, coerența unei găini proaspăt decapitate, tocmai atunci străluceau hashtagurile cu numele său pe panourile publicitare de pe Teatrul Viselor.

Paul Pogba nu a fost, o știm bine, un fotbalist rău pentru campionatul italian, pe care oricât l-am iubi din amintiri nu putem să îl punem alături de Premier League. De altfel, nimic nu poate sta astăzi alături de Premier League cu îndreptățire.

Harnic și talentat – nu risipim, întru totul, epitetele descriindu-l așa pe francezul care are totuși doar douăzeci și trei de ani. Un tânăr plin de viitor, așadar? Să nuanțăm și mai mult: el nu e un terchea-berchea în fotbal decât dacă îl pui pe balanța milioanelor care s-au plătit pentru serviciile sale. Dar nici un lider el nu este – nu are stofa. În definitiv, el ar fi decisiv în prima ligă franceză, la o echipă care ar trage, fără prea mare nădejde, la titlu. Mai mult, deocamdată, însă nu.

Să lăsăm aici și un semn de exclamare pentru cariera mereu subestimatului James Milner, de la Liverpool FC, care – fără sclipici – e mult mai sus decât poate zbura, la momentul prezent, starletul Paul Pogba. Să mai lăsăm și un regret pentru trista rătăcire în formă continuată a legendarului Wayne Rooney.

Și chiar înainte de acel final orbitor – Man. United și Liverpool și-au jucat ultimele minute pe contre, ca doi boxeri de categorie grea, deloc sfârșiți – a apărut tot capul domnului Ibrahimovici (perla adevărată din seiful lui Mino Raiola).

Neobositul Zlatan, bătrânul Zlatan (iată că am ajuns să scriem așa ceva!), aduce o remiză  care întreține intacte, pe Old Trafford, speranțele europene. Căci în ciuda tuturor Brexiturilor, în ciuda tuturor banilor din Peninsula Arabică și din Federația Rusă și din Republica Populară Chineză, la fotbal speranțele nu sunt decât europene. Atunci când nu sunt sud-americane, dar asta, prieteni, e o altă poveste.