Mourinho, Ronaldo, Poves: lăcomia și conștiința
Evazioniștii nu fac decât să ocolească o taxare care oricum e nedreaptă? Nu e așa de grav? Cine nu ar face așa? Chiar așa?

Citești dezvăluirile despre mecanismul umbrelor din fotbal (suntem, totodată, în plină epocă de aur a jurnalismului de investigații, dacă nu ați remarcat deja) și te întrebi ce fel de oameni sunt acești oameni, care își ascund milioanele prin paradisuri fiscale. Ce îi împinge spre această fugă de lege? Credința că banii lor nu sunt ca banii muritorilor care i-au făcut atât de bogați? Din ce fibră umană sunt alcătuiți ei, de la acel Mourinho la acest Ronaldo (nici Messi nu e mai onest, dar asta știam deja)?
Sunt atât de bogați încât bogați vor fi și copiii copiilor copiilor copiilor lor, în veacul veacului. Dar uite că nu le ajunge. Vorbim de zeci și de sute de milioane de euro. Fotbalul nu mai este de mult doar „o afacere”. Este o fabrică de bani cu tiparnițe de diferte calibre – nu ați uitat cine a impus ideea în spațiul mioritic, cred.
Ce este totuși acest spectacol către care privim toți, ca niște copii? Nu mai este de multă vreme doar fotbal: timpurile acelea au trecut. Este întrecere pe ramuri de marketing și – cum vom afla cândva într-o scurgere de informații din lumea celei mai înalte chimii (oroare!) – întrecere între diferite tipuri de laboratoare. Dar cel mai mult e altceva: privim către cel mai necenzurat spectacol global al lăcomiei umane.
Nu cred că vă este cunoscut numele lui Javier Poves Gómez. Lui i se spunea Javi și era un fundaș decent care și-a atins apogeul pe la Sporting Gijón. S-a retras din fotbalul profesionist în urmă cu șase sezoane, la douăzeci și patru de ani. E adevărat că a revenit pentru câteva meciuri prin liga a treia, nimic semnificativ.
Nu am uitat motivația lui Javi Poves la retragere, am consemnat-o atunci într-un ziar central de la București. Nu am uitat-o fiindcă nu o mai auzisem niciodată înainte: el s-a retras pentru că nu mai suporta obscenitatea financiară a jocului. Și Javi Poves vedea în fotbalul curent un capitalism mult prea agresiv. Era puțin atins de marxism-leninism fundașul acesta (divaga mult spre exploatații din America Latină și Africa, apăreau mulți morți în discursul său), dar – pe fond – critica sa era întemeiată pe adevăr: fotbalul profesionist a ajuns să fie despre bani și corupție.
Javi Poves își justifica retragerea din joc, sau din afacere dacă preferați, motivând așa: nu îl mai lasă conștiința.
Am auzit de fotbaliști care s-au lăsat pentru că i-au lăsat genunchii sau șalele sau pentru că nu i-au mai lăsat nevestele, dar conștiința?! Cine s-a mai lăsat de fotbal din rațiuni de conștiință?
Chiar așa, stimați cititori: ce conștiință credeți că au domnii Mourinho, Ronaldo și toți ceilalți, despre care urmează să fim informați?