Întreabă-l pe tatăl tău!

Despre un sfârşit de octombrie la Napoli

Sunt la Napoli. Am venit să văd, de aici, marele meci cu Juventus de la Torino, să aud blestemele în contra lui Pipita, trădătorul. Am venit să trăiesc aici ziua de naştere a lui Diego Armando Maradona (56 de ani, pe 30 octombrie), zeul.

Sunt la Napoli şi caut să înţeleg marea frumuseţe din acest port care de milenii se prăbuşeşte dinspre cer şi tot nu atinge pământul. E cel mai mizerabil oraş european în care am călcat vreodată. E cel mai paradoxal oraş european în care am călcat vreodată. Am scris european? Am greşit. Napoli e napoletan – prea puţin îi pasă de orice altceva. E o nepăsare superbă.

Sfânta blasfemie
În aer pluteşte o electricitate ca şi cum ar urma să ningă, dar nu se va întâmpla aşa ceva. Sunt peste douăzeci de grade. Soarele drapează orbitor clădiri care stau să cadă, dar nu cad. Napoli e un miracol, Napoli e o magie.

Uite, pe toate zidurile oraşului au scris revoltaţi. Uite, tocmai văd un altar închinat Fecioarei Maria. Un om disperat de felul în care sunt tratate până şi Madonele – nu scapă de arta şi de nebunia din graffiti! – a lăsat în scris această întocmai rugă: să o respectăm măcar pe Fecioară! Ţi-ai găsit! Şi, dacă vreţi să ştiţi, singurele icoane de care nu se atinge nimeni sunt icoanele cu Maradona – el e adevăratul zeu, da, da!

Blesteme pentru Chiri
Napoli e un paradox: oraşul e stăpânit de La Camorra, dar şi de o credinţă sinceră, brutală, că nu există alt loc pe pământ care să îi stea alături. Cei care cred aşa au dreptate: nu există. Napoli e unic. Sunt între napoletani şi privesc înspre Alpi: Napoli joacă bine o repriză (am auzit, chiar am auzit!, un bătrân strigând către Chiricheş că este grande; e adevărat însă că elogiile n-au durat, iar ce am auzit mai târziu nu pot reproduce în Gazetă).

Uite, la golul napoletan, oraşul erupe ca un Vezuviu bun şi se încântă şi speră. Ştiţi, doar: în porturi se visează năprasnic, iar visele sunt lesne spulberate.

Şi cunoaşteţi deznodământul: Napoli a sfârşit înjunghiată mortal chiar de Higuain. Uite, copii de şcoală primară îl înjură de mamă şi îl blestemă pe ticălosul care a preferat milioanele Nordului. Taţii lor nu îi opresc, nu, nu!, îi încurajează să înjure înainte – Sudul clocoteşte. Pur şi simplu, aşa e aici. Înţelegi sau pleci.

Mesajul zeului Diego
După o asemenea înfrângere, Napoli devine îngrozitor de trist – napoletanii respiră această tristeţe şi nu o îndură. Sunt furioşi, dar nu vor ucide. Atât: în noaptea de sâmbătă spre duminică au bântuit stafii pe străzi şi s-a tăcut aprig. Iar în zori, Italia s-a cutremurat cu adevărat. Am fost acolo: napoletanii doar au dat din umeri, a mirare.

Şi mai târziu, de pe alt continent, de ziua sa, Diego Armando Maradona, în pijamale, a trimis un mesaj filmat către napoletani. El le-a spus tuturor că vechiul Napoli, echipa sa, bătea acest Juventus la patru goluri diferenţă. Şi le-a mai spus tinerilor: dacă nu crezi, întreabă-l pe tatăl tău! Şi zeul era trist.