Trădarea
Higuain pleacă de la Napoli la Torino pentru o sumă obscenă – fotbalul tocmai și-a pierdut iar mințile, fiindcă și-a pierdut, întâi, inima

Pipita este cel mai bun atacant care joacă în Italia. Marchează cu o ușurință cum Il Calcio, în cădere liberă de un deceniu, nu a mai văzut în ultimii ani. Până de curând, era și cel mai iubit atacant din Italia. A luat-o pe Napoli pe umeri și a făcut-o să viseze că poate ajunge din nou la titlu. Dar Pipita nu e Maradona. Acum este cel mai urât atacant din Italia. Clubul a pasat, nu foarte demn, toată responsabilitatea către atacant, deși – în definitiv – el, clubul, încasează cel mai mult.
Napoletanii l-ar ucide pe Higuain – mă tem că nu doar metaforic. Și fiindcă nu îl pot ucide, îi ard tricourile sau le aruncă în toalete publice sau îi decupează figura de pe posterele care altădată împodobeau orașul. Pipita a trădat. Este o trădare îngrozitoare, care mă duce cu gândul că bietul Higuain nu a înțeles nimic din Napoli. Am ajuns cândva în sudul Italiei, știu bine că acolo nu se glumește cu trădătorii.
Maradona însuși i-a transmis clar: un argentinian nu merge la Torino! Dar Higuain a devenit, oficial, argentinian la aproape douăzeci de ani. S-a născut la Brest, în Franța, cetățean francez, fiul unui fotbalist argentinian obligat la Exil. Pipita a crescut în Argentina. E de-ajuns?
Și-acum, iluziile: Pipita a plecat la mai bine, chiar va locui într-un palat, Juventus vrea să câștige Liga Campionilor, Napoli îi rămăsese prea mic. Exact despre asta e vorba. Despre un raționament sentimental.
Pipita nu a înțeles că putea fi cel mai mare de la Maradona încoace doar dacă aducea un scudetto la Napoli. Nu e puțin să câștigi titluri la Torino, deși se întâmplă în fiecare sezon. Cu totul altceva, și cu mult mai mult, e să câștigi un campionat cu Napoli. Este o aritmetică potrivită altor inimi. Higuain nu a avut atâta inimă.
Pipita va triumfa și la Torino, va câștiga titluri și, poate, cupe europene. Va fi îngrozitor de bogat (deși era deja!), dar ceea ce a pierdut în vara aceasta nu va mai putea recupera niciodată. Niciodată e un cuvânt important în această ecuație. Și-a pierdut onoarea de a fi trimisul special în istorie al poporului napoletan.
De-acum, nu doar că nu va mai fi o legendă în cel mai latino-american oraș din Europa. Numele său va fi însoțit întotdeauna de un gest de scârbă. Acesta este adevăratul preț al celui mai important transfer din vara aceasta italiană.
Adevărații eroi nu sunt cei mai buni din statistică. Adevărații eroi se povestesc de la o generație la alta – adevărații eroi sunt, de când lumea, nebunii, neînfricații vânători de himere. Iar numele lor se rostesc înflăcărat, religios aproape, în piețele de pește sau în baruri sau în spitale sau în acele case care s-au născut privind marea, vegheate de altare improvizate în care se întristează Madone iluminate artificial.
Pipita Higuain n-a înțeles nimic.