Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Copa America 2015. Povestea

Fotbalul latino-american, la fel ca literatura latino-americană, păstrează o anumită lumină care e prezentă în toate fazele de atac și în toate frazele de apărare

Permalink to Copa America 2015. Povestea
miercuri, 8 iulie 2015, 11:33

Nu există pe pămînt, nici pe terenurile de fotbal și nici în cărți, lumină latino-americană fără umbră. Nu se poate altfel. Așa a fost lăsat. Iar Copa America 2015 n-a dat un nou Mario Alberto Kempes, care să ia o țară întreagă pe umeri, Copa America nu e totuși un Campionat Mondial, așa cum Lionel Andrés Messi nu este totuși Diego Armando Maradona, Diego, Diego, Diego, Diego, Diego, Diego, genio, genio, genio, tá-tá-tá-tá… Nu s-a născut încă un Victor Hugo Morales care să-l relateze plîngînd, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru fotbal.

Viața rămîne, desigur, o tombolă, iar mîna lui Dumnezeu chiar i-a dat totul lui Leo Messi în fotbal, exact ca în basme – totul, mai puțin forța aceea nucleară a inimii. Leo nu e Diego, nu are carisma lui, chiar dacă se poate întîmpla să joace fotbal încă mai bine. În America de Sud, și va trebui să mă credeți fiindcă am văzut-o cu ochii mei, povestea vine întotdeauna prima.

Copa America 2015 a avut povești, deși prea multe în afara fotbalului. Și la cum cunosc orașul Santiago de Chile, în care am pășit cîndva dansînd, ascultînd cînd de Pablo Milanés, cînd de Violeta Parra mulțumind vieții, ele se vor tot povesti pînă ce istoriile acestea vor căpăta aripi și se vor înălța la cer și mulți chilieni, încă nenăscuți, se vor sprijini mîndri de stelele acestea.

Chile n-a cîștigat jucînd cel mai bun fotbal de la Copa America. A fost ajutată de arbitri, a învins cu degetul mizerabil al fundașului Gonzalo Jara, l-a răsfățat pe Arturo Erasmo Vidal pînă era să îl îngroape de viu într-un groaznic accident rutier, ca în orice telenovelă. Iar în finală mai degrabă a pierdut Argentina. Argentina a început să piardă prea multe finale. Poate că tocmai aceasta este povestea profetului Leo Messi, plecat pribeag, încă din copilărie, în Catalunya. Poate că peste cincizeci de ani, într-o piațetă din Buenos Aires, se vor auzi întocmai aceste cuvinte: „A existat cîndva un geniu fără noroc – Leo Messi. Am jucat multe finale cu el pe teren și pe toate le-am pierdut”. Există legendă și dincolo de ultimele victorii…

Chile are o generație excepțională, dar triumful lor nu schimbă ordinea zeilor în fotbal. Mă urmărește încă acea cameră de luat vederi fixată pe ochii lui Javier Mascherano, căutînd acolo izvorul lacrimilor. Mă urmărește ca acel cîntec de disperare scris cîndva de poetul Pablo Neruda, cîntec în care, în unele amieze, erau aruncate capcane triste în valurile care se agitau într-o pereche de ochi marini.

Și tot ca în poemul lui Pablo Neruda, l-am văzut pe Javier Mascherano neputincios, cu brațele căzute ca ale oamenilor aproape de înec, coborît înspre țărmul infernului de loviturile atît de greșite ale lui Gonzalo Gerardo Higuain și Éver Maximiliano David Banega. Aceasta este povestea.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

mihai (1 comentarii)  •  8 iulie 2015, 16:39

Bullshit…

Freddy RE (6 comentarii)  •  8 iulie 2015, 20:40

Asa este, Messi e tot si toate, dar sigur nu e Diego nici pe jumate…

Ereb (6 comentarii)  •  9 iulie 2015, 0:54

Mda… genial… nimic altceva de adaugat.

george (1 comentarii)  •  9 iulie 2015, 11:15

De ce credeți ca finala a fost pierduta de Argentina? Ați văzut statistica meciului? Chile i-a dominat la toate capitolele. Posesie, șuturi la poarta, pe poarta, nu e vina chilienilor ca Messi a fost cel mai slab de pe teren. Admit ca au fost unele meciuri unde au fost ajutați de arbitru, dar în finala după părerea mea au fost mai buni.

ottonelu (8 comentarii)  •  9 iulie 2015, 15:46

Citește-i asta lui Theodhorrh și Jumătate… poate se deșteaptă omul!

Doru (1 comentarii)  •  9 iulie 2015, 16:52

Daca Maradona juca in fotbalul actual…….era mult mai slab decat Messi

Cineva (23 comentarii)  •  9 iulie 2015, 17:35

Toti il compatimesc pe Messi, dar ce i se intampla la turneele finale (de CM sau de Copa America) este tributul platit pentru ce obtine (de multe ori cu sprijinul covarsitor al pasatorilor si al celorlalti goleadori ai echipei) la club!Poate fi considerat Messi un „geniu fara noroc”? Un jucator care nu si-a condus „nationala” decat intr-o finala de CM, fara a o castiga, dar care a castigat de 4 ori titlul de cel mai bun fotbalist al lumii, performanta pe care n-a mai reusit-o nimeni? Balonul de Aur din 2010 a fost meritat in mare masura, dupa cum se stie si s-a comentat indelung; numai „fundamentalistii” (exista asa ceva si in fotbal, dupa cum se poate citi e diferite bloguri) nu inteleg ca a obtinut mai mult decat ar fi meritat, si ma refer la titlurile sale de golgheter si la amintitul trofeu din 2010!
O recomandare facuta autorului: sa incerce sa fie original (nu este primul care se ocupa de … cainarea lui Messi pentru noua sa ratare de trofeu colectiv, dar nici ultimul) si sa aiba o atitudine cu un grad mai mare de obiectivitate pentru unul care are fericita ocazie sa urmareasca un eveniment de la fata locului!

Marius (2 comentarii)  •  9 iulie 2015, 18:09

Mascherano e adevaratul capitan, uitati-va si in prelungiri la Mondial cum ii strange pe toti in jurul lui in timp ce Leo isi bea sucul. Cu Maradona insa se aseamana doar Tevez la atitudine si putin de tot Mascherano. Argentina asteapta de la Messi sa fie leader-ul, nu cred ca vor avea asta niciodata. De aceea nu va ajunge Messi niciodata la soclul lui Diego, nici macar cu Xavi si Iniesta pe post de caramizi care sa-l mai ridice…

Serban (2 comentarii)  •  10 iulie 2015, 7:12

Nu-l mai plange atat pe Mascherano!Nu este vreo javra mai mare ca el in fotbalToate calificarile chinuite ale Barcelonei,poarta amprenta lui murdara.E un artist in a incomoda adversarul,in al teroriza efectiv,cu degetul de care il acuzi doar pe Jara,cu imbranciri subtile,multe chiar in careu,ce dezechilibreaza atacantul exact in momentul potrivit,cu scuipaturi sa-i enerveze,cu tot arsenalul minutios studiat si exersat,probabil cu un profesor de la scoala teatrala si un psiholog experimentat!!!Daca s-ar permite studierea fazelor confuze cu ajutorul camerelor de luat vederi,si ar fi imaginile analizate de specialisti in ale arbitrajului,murdarul asta nu ar mai avea ce cauta in fotbal!Si mai sunt multi ca el!Din cauza lui,a lui Dani Alves,Suarez si Neymar mi-a intrat Barca in dizgratie.Xavi,Inesta si Messi formau un trio ce impunea respect tuturor.Si adversarii ii venerau,caci niciodata nu-i vedeai sa faca vreo magarie si erau domni pe teren.A ramas Messi sa joace cu murdarii astia si-si va pierde si el simpatiile.Mai ales ca nu mai joaca si ce juca atunci.El e genial,dar piticii aia doi l-au facut Dumnezeu.Maradona s-a facut singur,dar tot pe limba lui a si pierit!

Dan (5 comentarii)  •  10 iulie 2015, 13:30

Leo nu e Diego . Corect . Insa nu cred ca diferenta se face la capitolul carisma . Mai degraba e vorba de stiinta si putinta de a deveni capetenie de trib . Diego a avut-o ca si jucator , ajutat bineinteles si de harul sau forbalistic . Leo nu o are , desi e cel putin la fel de inzestrat nativ cu superlative fotbalistice . Si nu cred ca o va avea vreodata , probabil e o insusire pe care o ai din nastere sau nu . Frumos articolul , merita o sticla de Cabernet Siglo de Oro .

incaunu (1 comentarii)  •  10 iulie 2015, 22:31

Cine a zis ca Leo sa fie pe postul de Diego, sa fie un Diegitto? Argentina nu castiga nu pt ca Leo e doar Leo ci pentru ca nu are ECHIPA ce poate castiga. Eu sant „inca unul” . Si Leo e inca unu (da bun). Unde sant alti 10? Astia sant si cu astia Argentina nu poate fi castigatoare a unei finale cu staif. Nu e nici o problema. Nu a murit nimeni din asta. Nici chiar Argentina povestilor copilariei. Iubesc fotbalul ca fiecare dintre voi dar nu traiesc pentru el. Nici eu, nici Leo Messi, nici Pele. (I-am intrebat).

Comentează