Poveste despre dragoste și trufie și umbre

Vedeți dumneavoastră, fotbalul este, în primul rînd, o poveste. De aceea se poate povesti, de aceea se povestește, de aceea îl iubim, de cînd încă aflăm ce este iubirea și ce este trădarea și ce este fericirea, de aceea îl iubim pînă la sfîrșit.

Tocmai s-a încheiat un timp cu multe povești în fotbal. A fost întîi de toate (nu scriu deasupra tuturor, fiindcă, îmbătrînind, sînt tot mai neatent la ierarhii) retragerea lui Steven Gerrard de pe „Anfield”. A fost o despărțire adevărată și emoționantă și pură, ca un sentiment primordial. Oamenii din Liverpool sînt, îndeobște, specialiști în sentimentele primordiale. Puteți asculta, în acest sens, oricare dintre albumele formației „The Beatles”. Dacă nu ar fi rușinos, aș menționa și acest adevăr de telenovelă: am plîns pe ultimul „You will never walk alone”. Am plîns tot ce era de plîns. Iubesc Liverpool de cînd am înțeles ce se cîntă pe „Anfield”. N-am fost niciodată pe „Anfield”. Sîntem oameni în toată firea, unii sîntem cît se poate de bărbați, și uite că vine despărțirea de Steven Gerrard și plîngem ca niște copii, și plîngem ca la un adevăr insuportabil care ne este dezvăluit prea devreme. Fotbalul este o poveste despre dragoste. Fotbalul este o poveste despre încheieri.

Echipa de fotbal Paris Saint-Germain a cîștigat titlul de campioană în Franța. Și ziariștii au scris tot despre Zlatan Ibrahimovici. Este al doisprezecelea titlu de campion al suedezului în ultimul deceniu și jumătate. Desigur, asta lui Ibra i se va părea puțin. El este un trufaș. E rău să fii un trufaș? Nu e rău, e ridicol. Dar e ridicol doar cînd nu ai nici un motiv. Zlatan Ibrahimovici are toate motivele să fie trufaș și exaltat și nebun. El e cel mai bun. E o observație statistică și sentimentală, dar – așa cum am precizat deja – ierarhiile nu mai contează. Cîndva, după ce se va autoproclama Dumnezeu, Zlatan însuși va atinge, poate, această înțelepciune. Această poveste este însă povestea lui – și cine sîntem noi, să nu o consemnăm? Fotbalul este o poveste despre trufie.

În România, fotbalul este, în acest sfîrșit de sezon și poate chiar de lume, o poveste despre umbre, despre acele cotloane unde oamenii se ascund ca să înșele, despre acele colțuri în care se discută în șoaptă, este o poveste despre speranțe mici și mijlocii și trucate. Așa este – dar este povestea noastră, atît de intim și de dureros și de profund a noastră.