James Rodriguez. Opere complete

Despre cele șapte secunde din meciul cu Malaga, și anii dinainte, și anii care vor urma

Se vor face, firește, analize complexe cu privire la ce s-a întîmplat pe Santiago Bernabeu la meciul dintre Real Madrid și Malaga de la […]

Despre cele șapte secunde din meciul cu Malaga, și anii dinainte, și anii care vor urma

Se vor face, firește, analize complexe cu privire la ce s-a întîmplat pe Santiago Bernabeu la meciul dintre Real Madrid și Malaga de la minutul 68 și 12 secunde pînă la minutul 68 și 19 secunde. Uneori, iată, sînt de ajuns șapte secunde pentru ca oamenii să vadă, pînă la capăt, marea frumusețe. Uneori, iată, sînt de ajuns șapte secunde pentru a semna o capodoperă.

Columbianul James Rodriguez poartă, la douăzeci și patru de ani neîmpliniți, tricoul cu numărul 10 la Real Madrid. Așa sună, în rezumat, viitorul fotbalului frumos în Europa. Pentru a înțelege trebuie însă să ne întoarcem la Banfield, o așezare de oameni din trena marelui Buenos Aires.

În Argentina există încă orașe mici care poartă numele unor mari ingineri ferovirari. Edward Banfield s-a născut la începutul lui februarie 1837. A trăit doar treizeci și cinci de ani, dar a avut timp destul să își lase o barbă de patriarh, să chelească, să poarte, cochet, costume cu vestă și să dea numele unui oraș care nu existase pînă la el. Edward Banfield a pus un loc pe harta lumii, apoi a murit. Era deja 1872. Clubul de fotbal din oraș urma să mai aștepte alți douăzeci și patru de ani pînă să se nască.

Banfield, clubul de fotbal, greu încercat, club de oameni care nu cîștigau prea des, dar se luptau întotdeauna, sufereau și cunoșteau, așa, frumusețea de tango a vieții.

Și tot Banfield l-a dat lumii și pe Javier Zanetti, cel care avea să cucerească orașul Milano. Pentru că nu au știut cum să îi spună, cei care au iubit-o și o iubesc pe Inter i-au spus lui Javier Zanetti „Tractorul”. Și e un fel de dragoste inexplicabilă în substantivul acesta – niciodată n-a fost mai iubit, în curgerea timpului, un tractor. Și tot în Banfield, orașul, și-a trăit copilăria Julio Cortazar, cel mai mare scriitor argentinian care nu e nici Ernesto Sabato, nici Jorge Luis Borges.

Campionatul Argentinei ținea încă exclusiv de artă, cuprindea, cum e și firesc, două părți majore: Apertura și Clausura. Și povestea e că, la 2009 ani după Hristos, un columbian care abia ajungea la majorat înnebunea tribunele lui „Florencio Sola”. Don Florencio Sola a fost președinte la Banfield, clubul, la jumătatea secolului XX, dar asta e o cu totul altă poveste. James Rodriguez începea, pe atunci, să trăiască tot mai des secunde magice, inexplicabile, ca acestea cu Malaga, și papelitos curgeau pe atunci din cer pentru el, iar noi, europeni, deci limitați, nici nu știam asta. Banfield nu cîștigase niciodată titlul în Argentina în 113 ani și nici nu avea să îl mai cîștige de atunci.

Va mai trece, probabil, încă un deceniu și James Rodriguez, încărcat de gloria pe care Bătrînul Continent o tot cumpără, se va întoarce la Banfield și zăpada altui cer va curge atunci peste secundele de final ale operei sale.