Din Roma în Ghencea și mai departe – în viitor
Înnebunitoare întîmplări au avut loc pe meridianele sportului!
În Ghencea, Steaua pierde la Rapid și începe returul cu mai multe semne de întrebare decît ar fi anticipat pînă și scepticii, cu un lot văduvit – pentru bani – de cei […]
Înnebunitoare întîmplări au avut loc pe meridianele sportului!
În Ghencea, Steaua pierde la Rapid și începe returul cu mai multe semne de întrebare decît ar fi anticipat pînă și scepticii, cu un lot văduvit – pentru bani – de cei mai buni trei jucători din istoria sa recentă (Sînmărtean, Szukala, Keșeru) și – din calcul, probabil greșit – de fotbaliștii aflați la sfîrșit de contract (cel mai important fiind Arlauskis).
Steaua, cu opt colțuri cum e acum, a jucat – să nu ne ferim de adjectivul-evidență – jalnic, ceea ce nu scade din meritele Rapidului, care, cu o echipă strînsă pe fugă într-o iarnă, cîștigă nu doar trei puncte, ci și – ceva mai important chiar și în lupta pentru evitarea retrogradării – încredere și respect.
Să-și fi băgat prima nevastă din fotbalul nostru cel de toate zilele coada? Să fie Gâlcă doar un funcționar, așa cum urlă ultrașii rivalelor, un funcționar umil care nu iese din cuvîntul patronului din pușcărie? Vom afla, ca de obicei, prea tîrziu.
Mai poate pierde Steaua acest titlu? Cum? Astra a fost, și ea, caraghioasă încă din prima etapă. În plus, clasamentul trebuie parcurs cu ajutorul de specialitate al unui jurist și, poate, chiar al unui psiholog, oameni de la care să aflăm cine mai poate participa în cupele europene, în lumina epidemiei de insolvență, și care mai e totuși motivația cîștigării unui titlu care nu duce nicăieri. Totul este deci – cum mereu a fost pe la noi – complicat.
Și în tot acest carusel de realități, supoziții și perspective, vești cumplite ne vin de la Roma. Cetatea, totuși eternă, a fost mutilată de întîlnirea cu niște barbari deghizați în suporteri olandezi ai temutei Feyenoord din portul Rotterdam.
Ați fost vreodată în Piazza di Spagna? Cunoașteți Fontana della Barcaccia, tulburătoare în perfecțiunea ei barocă? Sînteți la curent cu opera lui Pietro Bernini, tatăl, și a fiului său – Gian Lorenzo? Știți ce înseamnă toate acestea în economia patrimoniului cultural universal? Nici un meci de fotbal de astăzi, de ieri și nici măcar de mîine nu poate justifica acest nou asalt asupra Romei!
Roma decade singură – de secole decade – în felul ei fermecător, care obișnuiește să dea capodopere în cinema (vedeți, în acest sens, „Roma” lui Fellini, din 1972, și „Marea frummusețe” a lui Sorrentino, din 2013). Și tocmai această decădere neîntreruptă ne arată cît de mare a fost!
Și nici unui fanatic, din nici un veac, n-ar trebui să i se mai îngăduie să îi dea foc Romei! Cum să califici, așadar, acțiunile demenților din Olanda din săptămîna neagră abia încheiată?
Să nu ne pierdem, deocamdată, speranța în umanitate: undeva, chiar acum, cineva pregătește introducerea șahului ca materie obligatorie în școlile noastre și – la cît gîndim – asta chiar nu are cum să ne facă rău.