Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Vedere din Paris

Sportul este o garanție a timpului nostru că vor fi tot mai puțini tineri în uniforme sub felinarele de pe malurile Senei.

E sîmbătă seară, aștept metroul parizian în stația Hôtel de Ville, acolo unde linia 1 își dă întîlnire […]

miercuri, 11 februarie 2015, 9:09

Sportul este o garanție a timpului nostru că vor fi tot mai puțini tineri în uniforme sub felinarele de pe malurile Senei.

E sîmbătă seară, aștept metroul parizian în stația Hôtel de Ville, acolo unde linia 1 își dă întîlnire cu linia 11. La piept port o revistă „France Football”. E bine, cînd ești la Paris, să ții o revistă „France Football” în dreptul inimii. Îmi plac țările acestea în care ziarele, gazetele, jurnalele, hebdomaderele, revistele nu doar că există, că sînt vii, dar și-au păstrat și formatul foarte mare, fără să le pese că buzunarele oamenilor au devenit, cu epoca, tot mai mici. O port la inimă – nu știu cum altfel să port presa scrisă.

Sînt înconjurat de scoțieni, ei își etalează nonșalant kilt-urile. Se îndreaptă, așa, cu chipurile brăzdate de steagul totuși național, spre „Stade de France”, unde vor pierde la rugby. Mă simt cuprins de nostalgia după Edinburgh, orașul unde nimeni nu e niciodată pînă la capăt singur, căci întotdeauna pe undeva, într-un bar, o bere așteaptă să fie băută, cu o poveste alături. Sînt la Paris și îmi e dor de străzile secundare din Edinburgh!

Gîndurile oamenilor nu prezintă granițe. Îmi îndrept gîndul spre Madrid. Acolo am întîmpinat anul 2015. Îmi binecuvîntez viața de om liber schimbînd zilnic drumuri și avioane. Madridul! E timpul. Ce o să fie pe „Vicente Calderón”… Posed mijloacele tehnice specifice secolului nostru, mijloacele necesare ca să aflu totul în timp real. „Timp real”! Vă dați seama că în era noastră a luat naștere un asemenea concept?

Vreau să cîștige Atletico Madrid, sînt decenii de cînd îi admir tenacitatea lui Diego Simeone. El îmi amintește de un indian cherokee, deși n-am văzut niciodată un indian cherokee. Țin dintotdeauna cu cei mai slabi. Sînt prea bătrîn să mă schimb.

Urc scările spre oraș. În curînd voi vedea Primăria pe care două fîșii de pînză neagră vor anunța că Parisul e Charlie, că noi sîntem, aici, Charlie. Urc. Deasupra e Parisul, deasupra e lumina.

Și scoțienii curg spre Stade de France, și la Madrid Diego Simeone învinge categoric, și eu mă bucur de patru ori. Nu am crezut niciodată în Carlo Ancelotti, mă înspăimîntă lejeritatea cu care se lasă curtat de miliardarii lumii. Nu cred în supercalitățile sale de duhovnic al superstarurilor. Mă bucură înfrîngerea lui Iker Casillas, căci e o dovadă că fotbalul rămîne despre viață, iar în viață orgoliul de a nu ști să renunți trebuie plătit și trebuie plătit scump.

E sîmbătă seară, sînt la Paris, la piept țin o revistă „France Football”. Dinspre marile bulevarde coboară bărbați în haine militare care poartă la piept mitraliere. Toți sînt mai tineri decît mine. Ceva s-a schimbat în Europa.

Mă agăț de rugby, mă agăț de fotbal, mă agăț de realitatea că dintr-un cartier din Buenos Aires a plecat cîndva spre continentul nostru un bărbat mîndru, demn, învățat să muncească pînă la capăt. Bărbatului acesta i se spune „Cholo” după porecla unui alt fotbalist-stîncă din anii ’50-’60, care purta prenumele Carmelo, dar aceasta este o altă istorie. Mă agăț de oameni ca Diego Simeone. Ei știu ce avem de pierdut.  

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Mihai Bulica (41 comentarii)  •  11 februarie 2015, 12:09

Bulică este pe mână cu Şumudică

Impresionant. Oare ce cautau scotienii la Paris ? Sa vezi in timp real ce se intimpla la Madrid !
Impresionant. Sportul uneste, sportul integreaza. Internetul. Berea. Calatoriile. Inainte sa va citesc, obesrvind traficul limitat, sotia chiar imi spunea ca multi sint pleacati ori se pregatesc deja pentru saptamina viitoare sa mai schieze odata. Zicea ca pina la urma cu asta ramii. Sa nu ramineti cu scotienii, ca astia pierd mereu.
Impresionant. Credeam ca cei ca noi vad lumea doar in tinerete. Apoi fac si ei ceva malai. Cresc puradei care trebuie si ei sa vada lumea, sa bea bere si sa vada scotieni si martieni.
Impresionant. Si eu sint indian. De aia vad traficul din Grand Cherokee. Si indianul Şumudică lupta fara gloante, cu sageata lui mica, impotriva noilor comunisti. Toti vor sa fie indieni, dar isi pot cumpara gloante din Bulagia. Pun pariu ca si Putin e tot indian cind doarme.

Impresionant. Ma bucur nespus ca ne dati vesti bune. Toata lumea pare ca e Charlie. Iesiti la lumina cu “France Football” la inima iar o cladire anunța că Parisul e Charlie. Frumos. Daca mai si ningea cu fulgi mari, era si mai frumos.
Interesant. Primesc in timp real dintr-o metropola europeana o imagine cu un tinar care iese crescent la lumina cu Gazeta Sporturilor la inima si vede pe o cladire Je suis Jagardea. Din pacate scrie doar: salutari.
Domnule Craciun, care sinteti asa de umblat, ma ajutati sa identific metropola ?

dan marcel (13 comentarii)  •  11 februarie 2015, 13:29

Monser Noel, ca sa scrii o compunere lesinata ca asta, nu era nevoie sa te deplasezi tocmai la Paris, puteai sa ramai in clasa a patra. Ai grija, totusi, cum te intorci, sa nu patesti ca ala pomenit de Stefan a Petrei Ciubotarasu: „N-ai auzit ca unul cica s-a dus odata bou la Paris, unde-a fi acolo, si a venit vaca?” Ar trebui sa stii personajul, tot la clasa a patra e in lista de lecturi obligatorii. Iar „France Football” pastreaza-l impaturit in dreptul inimii, nu-l deschide, ca-i periculos: aia, acolo, chiar fac presa sportiva, s-ar putea sa te ia ameteala!

NO9 (2 comentarii)  •  11 februarie 2015, 14:07

Nu tu trebuie sa crezi in Ancelotti, ci fotbalistii pe care ii antreneaza. Or din ceea ce relateaza presa, nu cunosc nume care sa-l vorbeasca de rau. Dimpotriva, mai toti il descriu ca pe un tip echilibrat, care stie sa gestioneze grupul si vestiarul. Comme les français disent, c’est un vrai meneur d’hommes !

P.S. Personal, mai degraba as vorbi de lejeritatea cu care marile brand-uri accepta petrodolarii…

O zi buna.

Gabriela (1 comentarii)  •  11 februarie 2015, 17:06

Nu stiu nimic despre fotbal, dar astfel de rînduri ma inspira si ma motiveaza sa descopar un domeniu atît de departe de orizontul meu actual.

Obiectiv (23 comentarii)  •  11 februarie 2015, 18:07

@ A.C.
Sa fii la Paris, sa strangi la piept un exemplar al France Football (este de bine sa apreciezi cuvantul/presa scris/a) si sa ai nostalgia unor stradute din Edinburgh mi se pare o lipsa de bun gust, in conditiile in care dispuneti de libertatea (inclusiv economica) de a fi oriunde doriti! In plus, se stie ca vinul dezleaga limbile, nu berea, care a devenit un pretext banal pentru o activitate de socializare de nivel mediocru!
Mi-e teama ca acest articol este doar un exercitiu stilistic, nicidecum un instantaneu al Parisului; altfel spus, forma fara fond! O.

splendini (14 comentarii)  •  12 februarie 2015, 2:35

-Sigur, cum spune Obiectiv, libertatea economica de a calatori la Paris/Edinburgh/Madrid e o minune, insa autorul articolului este, din ce reiese din ce scrie de obicei, un adversar al sistemului care face posibila aceasta libertate.
– Tot intrun cartier al Buenos Airesului a fost de curind asasinat procurorul Alberto Nisman. Ce investiga el? Niste actiuni prietenesti comise in 1994 de aceiasi dragalasi care acum sint cauza prezentei militarilor cu mitraliere la piept in metroul parizian.

splendini (14 comentarii)  •  12 februarie 2015, 2:43

Urmeaza statia La Defense, cu peronul, daca se poate pt dl. Andrei Craciun, de stanga. Ooops, scuze, pe stanga.

ovidiu_3003 (104 comentarii)  •  12 februarie 2015, 8:36

…Foarte frumos articol …Castillas e depasit demult …iar Ronaldo iesit din forma…Simeone ca antrenor o sa castige C.L. pana la finalul carierei …

Giuliani (2 comentarii)  •  12 februarie 2015, 12:41

Un articol frumos. Si eu am tinut cu Atletico in meciul de sambata, niciodata nu as putea sustine un Club ca Real Madrid. Chiar daca il respect, consider ca acest Club a adus mai mult rau fotbalului prin introducerea acestei „mode” a transferurilor pe sume exorbitante. Realul, prin tot marketingul asta penibil si obositor , prin tot fotbalul lor jucat de fotomodele care sunt alese cu grija si plasate in teren, prin transformarea lcururilor normale in tot felul de atribute galactice a facut mai mult rau decat bine fotbalului actual.

Intotdeauna ma bucur cand munca si onestitatea reusesc sa invinga banul gros si marketingul obositor.

albanezu (5 comentarii)  •  12 februarie 2015, 13:15

Daca te citeste pina si 17 Nentori inseamna ca e de bine , esti pe drumul cel drept .

cineva (15 comentarii)  •  14 februarie 2015, 2:00

…si ne-am intors la texte lacrimogene care par mai degraba reclame la o agentie de turism.

Nu știu! | Andrei Crăciun (45 comentarii)  •  10 septembrie 2015, 15:54

[…] m-am simțit bine pe marile bulevarde pe care patrulau tineri în uniforme cu mitraliere la piept (http://blogsport.gsp.ro/andreicraciun/2015/02/11/vedere-din-paris/), deloc nu m-am simțit […]

Comentează