Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei, E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă. […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei, am ales să vă scriu din camera de vizavi de voi și să nu public aceste gânduri scrise la cald acum, la 4 dimineața. Ca să nu fiu patetic, emoțional!

Permalink to Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly
miercuri, 15 iunie 2016, 6:18

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai sunteți împrăștiați pe holuri, vorbind în șoaptă despre ce s-a întâmplat în astă-seară.
Vă scriu din corpul de clădire de vizavi. Am ales această metodă, deși aș fi putut să vă vorbesc pe rând despre ceea ce ați făcut în seara asta pentru fotbalul românesc. Am ales-o pentru că n-aș fi vrut să mă vedeți cum îmi tremură bărbia de ciudă. Și nu numai. Un conducător n-are voie să-și exteriorizeze sentimentele, el trebuie să fie ultimul care cedează. Să rămână rece, chiar dacă sufletul îi e incandescent. Ce vorbe mari…

Nu mă ascund de voi. La sfârșitul meciului cu Franța mi-am stăpânit cu greu tremurul și nodul din gât. Mai întâi de furie, pentru că Payet a prins o asemenea execuție într-un moment în care nici ei nu prea mai riscau pentru victorie, căci vă prinseseră frica. Iar apoi, la „oficială”, când în spatele meu a apărut un mare jucător, mulți dintre voi nu l-ați prins, dar care mie mi-a marcat adolescența.

Zbigniew Boniek, golgeterul Poloniei la Mondialul din ’82, vedeta lui Juventus Torino și actualul președinte al Federației de la Varșovia, m-a zărit în tribună, mi-a văzut sacoul pe care scrie FRF și lacrima aceea pe care mi-a fost imposibil s-o țin în frâu. Mi-a întins mâna și m-a strâns în brațe, iar la ureche mi-a șoptit că nu meritam niciodată să pierdem acest meci. „Aveți o echipă superbă, veți merge mai departe!”, mi-a spus.

Am coborât în vestiar. Semăna a infirmerie. Răzvan Raț avea tâmpla înroșită, Pinti era cu ochiul vânăt, mesele de masaj erau ocupate. Gheața aceea criminală vă sugruma gleznele. Erați storși fizic și dărâmați psihic. Dar erați exact ceea ce trebuie să fiți, niște adevărați luptători.

Pe drumul spre casă, m-am pus pe ultimul rând al autocarului vostru. Vă priveam și am încercat să citesc din mesaje. „A fost foarte frumos meciul, suntem foarte mândri de voi! Vă iubim! Să stați cât mai mult acolo!”, mi-a scris Cor. Și tot așa, unul două, zeci. M-am oprit, emoția era prea mare.

Atunci mi-am amintit cât de triști ați fost la sosirea din Feroe. Vă calificaserăți, prima oară după 8 ani, și nimeni nu v-a așteptat la aeroport. Ovidiu Hoban a plecat imediat în Israel, iar acolo a fost întâmpinat de 50 de fani ai lui Beer Sheva, mândri că jucătorul lor merge la Euro. Și voi meritați asta, știu, dar recompensa a venit acum, iată, la o înfrângere.

Oamenii de acasă nu știu tot ce simțiți voi, cât și cum vă antrenați, cum vă ceartă oasele după fiecare meci, inclusiv cu Feroe. Știam că meritați această iubire și mă bucur enorm că dovada a venit, chiar dacă la un eșec.

Da, băieți, în această seară, în fața întregii planete, v-ați recâștigat imaginea și ați ajutat România să fie privită cu admirație. Ați câștigat un public, o țară. Dacă vreți însă să le păstrați, de acum înainte trebuie să câștigați și puncte! Și n-am nicio îndoială că, luptând la fel, le veți face!

Dragii mei, am ales să vă scriu din camera de vizavi de voi și să nu public aceste gânduri scrise la cald acum, la 4 dimineața. Ca să nu fiu patetic, emoțional!

Dar azi, cu o zi înainte de meciul cu Elveția, recitindu-le, mi-am dat seama că sentimentul e același, nealterat. Iar dacă vă vor cădea în mână aceste rânduri înainte de plecarea spre Parc des Princes, vă mai adaug un mesaj, semnat Dan: „Bravo! Super-meci! A fost luptă! Am trăit extraordinar. Toată lumea era încântată la final. Refacere bună și să ne calificăm. Meritați calificarea! Nu încetați să credeți! Suntem în grafic. Fiți la fel cu Elveția! Nu lăsați garda jos! Nu acum. Pentru noi, Euro începe miercuri. Doamne-ajută!”.

Al vostru dinainte de Franța,
Vecinul din corpul de vizavi,
Andrei Vochin

Comentarii (38)Adaugă comentariu

George (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 6:56

Hai Romania!

andrei (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:08

Haidem baieti!

stefan (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:36

Frumos scris! Da, intr-adevar, dupa aceasta infrangere, cu Franta, nu am fost dezamagit deloc. Pentru ca am vazut, cred ca pentru prima oara o echipa (nu doar cativajucatori) a Romaniei care a jucat frumos, modern, fara timiditate si fara sa stea cu fundul in poarta. O Romanie care a tratat adversarul cu respect, dar nu cu frica. Si sub ce presiune! Felicitari echipei! Daca vor juca asa, o sa apara si punctele.

dan (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:47

Bravo, Andrei! Frumos text, poate-l citesc si baietii din corpul de vis-a-vis.

Emilian (6 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:55

Frumos articol! Exact ce trebuia! Hai Romania!

lord belial (4 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:56

hai romania, dar chiar nu inteleg de ce atatea laude pt o prestatie mediocra cu o franta schioapa, tematoare, tentativa, prinsa intr-o zi proasta. sau e scris de angajatul frf? nu mai bine le trimiteai un mail @ all? sau le citeai compunerea dimineata la micul dejun? mie nu mi-a placut meciul de deschidere, eu vreau sa ne calificam, sa invingem, sa jucam cu doi atacanti. ati vazut islanda ieri. cu tupeu, determinare, a obtinut un egal cu portugalia.

ovidiu_3003 (29 comentarii)  •  15 iunie 2016, 7:57

...azi vom castiga un punct ...

iulian (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:00

Nici vorba de dezamagire dupa meciul cu Franta. Nu comentez niciodata, am intrat doar ca sa scriu asta: a fost un meci ff frumos, Romania a fost surpriza chiar m-am laudat si am primit laude de la colegii mei straini. Nicio urma de regret. Cum zice autorul, mi-am regasit cumva echipa nationala, cand nici nu ma asteptam.

Alex (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:02

Andrei, textul este frumos, te atinge la sentiment, poate baietii s-au daruit, cine va mai stii astea peste 20 de ani?

GHIȚĂ Ilie Daniel (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:06

Andrei,nu stiu cum ai scris aceste rânduri,eu le am citit plângând,ii multumesc lui D zeu ca exiști!

ciupi (10 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:10

fara sentimentalisme: mi s-a parut cel mai bun meci facut de romania in ultimii catziva ani. catzi? da' ce conteaza!! ps. da' de ce se incearca strambaciuni?

Rocko (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:20

Imi este frica rau de acest meci, trebuie sa fim 101% concentrati pana in ultima secunda a prelungirilor reprizei a 2-a, altfel riscam un nou episod World Cup 1994 (cand am pierdut cu 1-4)! Imi este frica in special de Chiriches si de lentoarea lui Rat si Dragos Grigore pe fazele rapide de atac ale elvetienilor! Si de asemenea imi este frica de ineficienta penibila a lui Keseru in meciurile oficiale! Un lucru este clar: Elvetia porneste favorita si un punct este bun daca il obtinem! Va fi un meci mai greu decat cel cu Franta! Cu retinere si precautie spun: Hai Romania!

Dodi (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:20

Bravo Andrei!!!Bravo băieți !!! Romaniacastiga#Romaniasecalifica#HaiRomania!!!

Don Vega (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:25

Bravo! Un articol ce merge la suflet ... scris de un profesionist... la mai multe în gazetă... can canurile și scandalul să le 'prezinte' fițuicile 'de profil'. Felicitări domnule Andrei Vochin!

Mik (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:33

Nu am inteles niciodata furia oarba a unor persoane pe echipa nationala - ba ca ne facem de ras, ba ca suntem praf etc cu descarcare directa pe echipa noastra nationala. Sa fim seriosi, chiar crede cineva SINCER ca baietii nu-si doresc un parcurs cat mai bun ORIUNDE s-ar afla? Ca e amical, ca sunt preliminarii, ca e grupa de Euro...Ca performanta din fotbalul romanesc a fost lasata balta de factorii de decizie din ultimii 25 de ani da, dar asta nu inseamna ca baietii NU SI-O DORESC. Si atunci de ce sa-i criticam. Astia sunt ei - ca, nu-i asa, tot timpul zice cineva: "Cu cine sa atacam? Pe cine sa bagam?" - pe ei ii avem si trebuie sa-i incurajam si sa-i iubim. Da, chiar si dupa ce rateaza de pe linia portii! Hai Romania!

Cristina (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:45

Splendid, d-nule Vochin...Un articol care da glas simtamintelor multora dintre noi. Numai ca mi-ar placea ca mai ales ai nostri sa stie, dar si lumea in general, ca mai sunt si suporteri care mereu au fost alaturi de echipa. Din fata televizorului cand jucau in deplasare, de pe stadion cand erau acasa. Chiar daca jucau bine, chiar daca jucau prost. Chiar daca mancam bataie, chiar daca le dadeam bataie. Suporteri care au plans ca e posibil sa n-ajunga la un...amical :), pentru ca sunt raciti morti, iar afara e un frig cumplit. Si totusi s-au dus :). Pentru unii dintre noi, sustinerea nu e conditionata de jocul echipei. E tara mea si joaca "ai mei". Si intorcandu-ma la meciul cu Franta, mi-a fost atat de ciuda la final...Imi venea sa plang. In timpul meciului era cat pe ce sa-mi dea lacrimile de fericire ca am inceput atat de bine, ca nu ne lasam, ca luptam, ca ii vom lua Frantei sansa de a incepe en-fanfare Europeanul a carui gazda este. Si apoi...am amutit. Mama nu s-a uitat la meci si cand m-am dus la ea sa-i spun ca ne-au batut pe final si mi-a zis ca stie, am intrebat-o: "De unde? Ai citit pe 'net?" "Nu. N-ai mai scos un cuvant." Vreau ca azi sa ma duc la ea si sa-i spun ca am invins. Poate mai veniti din cand in cand pe la Radu Naum prin emisiune, de dragul vremurilor trecute. Cu stima.

Stefan (7 comentarii)  •  15 iunie 2016, 8:51

Au jucat excelent si merita toate felicitarile pentru meciul facut. Dar Mik, eu am inteles perfect furia oarba. Pe care am simtit-o si eu uneori. Echipa nationala are nevoie de un departament de comunicare responsabil cu educarea in domeniul asta a jucatorilor si al antrenorului. Nu ma intereseaza cat de frumos vorbesc in public purtatorii de cuvant. Ne intereseaza bunul simt si cat de coerent si frumos vorbesc jucatorii inainte si dupa infrangeri si victorii deopotriva. Si antrenorul. Suntem in era comunicatiilor, cand orice cuvant ajunge intr-o fractiune de secunda dintr-un capat in altul al lumii. Cand vine cate un coate goale care se crede Zeus si mai ca nu ne explica romanilor ca ne face o favoare ca vine la echipa nationala, iti vine sa o iei pe aratura. Sau cand un antrenor explica lucrurile cu asa vor muschii mei sau ignorand intrebarile, pentru ca nu sunt pe placul lui, cand el e antrenorul echipei nationale a Romaniei, adica a tuturor romanilor, te gandesti ce cauta ala acolo. Am trecut de mult de vremea cand rezultatele justificau badaranismele, indiferent ca lucrezi la privat sau la stat. Cu exceptiile de rigoare bineinteles. Sa invete unii dintre ei sa fie respectuosi, modesti si comunicativi, si vom avea de castigat toti. Una e cand un antrenor nu convoaca pe cineva la nationala explicand romanilor de ce, si alta cand zice pentru ca asa vreau eu, si nu e treaba voastra. Nu e greu sa dai statistici si considerente cand e cazul, bineinteles daca le ai, altfel esti pus in situatia sa le explici suporterilor ca ai dat cu banul, asa ai simtit tu citind astrele, samd. Si pentru cei cativa care jignesc suporterii prin atitudine au de suferit tot. Si cam atmosfera asta a facut-o Iordanescu la lot in preliminarii. Un fel de minirazboi cu suporterii si presa. Tu antrenezi echipa nationala, sau joci la echipa nationala, nu esti tu cel care decide ce intrebari are voie sa puna presa ca sa raspunzi sau sa vorbesti civilizat. Din pacate, din cauza celor care ori nu stiu vorbi ori nu vor sufera toti. Ca noi nu vedem echipa nationala ca pe domnul Iordanescu, sau uitandu-ne la Alibesc, Stanciu sau mai stiu eu care. Noi cand vorbeste Iordanescu sau jucatorii convocati ne gandim la echipa nationala.

ovidiu_3003 (29 comentarii)  •  15 iunie 2016, 9:04

...acest articol ne arata de ce nu vom castiga niciodata nimic ...nici macar o finala mica ...ne multumim cu putin ...sarbatorim un meci pierdut la limita parca am fi castigat Euro ...

CRISTIAN (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 9:05

HAI ROMANIA !!! TOATA TARA E ALATURI DE VOI !!! SUNTEM MANDRI DE VOI !! VICTORIE .

edis (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 9:07

Islanda a castigat un punct cu mult noroc stand cu fundul in poarta eu unul prefer o infrangere superba si ghinionista de cat un punct amarat ciupit la noroc . Unde mai pui ca Romania a jucat in deplasare la una dintre favorite. Imi pare rau pentru tit priceputii dar nu poti compara Romanai cu Islanda . Sa speram ca vor juca la acelasi nivel si diseara ne vom bucura de primul/primele puncte cu sau fara noroc

mrb (3 comentarii)  •  15 iunie 2016, 9:11

SUPERB! Ce ne facem insa cu mizeria la care este supus Alibec, cu atat mai mult cu cat inca nu au fost furnizate dovezi? De ce nici un cuvant? Ai vazut reactiile de azi din gsp (maria andriesi, udrea, felul in care au montat aricolele)? Dar pe cele din Adevarul?. Bravo selectionerului, atitudinea lui fara echivoc surprinde placut! Hai Romania!

ovidiu_3003 (29 comentarii)  •  15 iunie 2016, 9:50

...trebuie sa ne scrieti un articol si despre marea performanta ...sa ne gandim cum trebuie sa facem sa ajungem intr o finala de C.M.sau C.E.

Timm (2 comentarii)  •  15 iunie 2016, 10:36

Nu inteleg de unde entuziasmul si fericirea aceasta. de ce nu se face o analiza pertinenta. Am pierdut meciul cu un adversar slab. Cu toate ca adversarul a fost slab si tactica lor la fel, ne-au invins. Antrenorul nostru este clar depasit, din cauza varstei. Din pacate nu se pune problema schimbarii portarului care a gresit grav la primul gol. Dupa primele meciuri din grupa locul nostru este 4 si Franta pe 3.

florin (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 10:39

HAI ROMANIA!!!!!!! Victorie diseara!!!

Venom (6 comentarii)  •  15 iunie 2016, 10:58

"Mi-a văzut sacoul pe care scrie FRF și lacrima aceea pe care mi-a fost imposibil s-o țin în frâu. (...) N-aș fi vrut să mă vedeți cum îmi tremură bărbia de ciudă. Și nu numai. Un conducător n-are voie să-și exteriorizeze sentimentele, el trebuie să fie ultimul care cedează. Să rămână rece, chiar dacă sufletul îi e incandescent." - 1. Sacoul FRF acționează ca un catalizator de simțământ românesc, purtătorul de revere ștanțate fiind mai sensibilos brusc decât ceilalți nereverați? 2- Mi-aduce aminte de scena din Liceeni, cu Bănică în oglindă, căutând motivația. Genial.

MM (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 11:06

Domnul Vochin, ma bucura mult acest articol si sper ca jucatorii o sa-l citeasca. Ma deranjeaza foarte mult ca "prietenii" dumneavoastra de la GSP au inceput o lupta personala si nedreapta cu Anghel Iordanescu. Imi lasa impresia ca si-ar vinde si mama pentru un scandal care sa le aduca audienta. Sper din toata inima ca nationala Romaniei sa faca cea mai buna perfromanta din istorie la Euro si sa-i faca pe acesti "jurnalisti" care cauta scandal si au suflet negru sa-si inghita pixul si sa-si blocheze degetul in tastatura ingalata cu mizeriile pe care le scriu.

B (4 comentarii)  •  15 iunie 2016, 11:55

Frumos scris articolul. M-a luat cu un fior rece pe sira spinarii. Andrei, te urmaresc de mult si nu fac parte dintre aceia care te-au admirat doar pana ce ai trecut "de partea cealalta a barierei", in sistemul considerat de atatia (si de multe ori pe buna dreptate) corupt, ci, dimpotriva. Consider ca ai ramas acelasi jurnalist cu coloana vertebrala, care stapanesti frazele cu acelasi mestesug cu care stapanesti cuvintele. Caci degeaba sunt folosite cuvinte alese, daca ele nu sunt puse sa lucreze impreuna astfel incat fraza pe care o alcatuiesc sa transmita ceea ce trebuie. Acelasi lucru este valabil si in cazul jucatorilor. Degeaba ai mai multe nestemate in echipa, daca ele nu alcatuiesc, cu adevarat, o echipa. Noi nu avem nici nestemate, nici echipa. Nu avem nici cuvinte, nici fraze. Am urmarit meciul. Consider ca esti subiectiv prin prisma ambelor meserii pe care le practici: jurnalist sportiv si angajat al federatiei. Personal mi s-a parut un rezultat prost venit in urma unui joc si mai prost. Nu am cautat sa indulcesc cu ceva aceste cuvinte. Pur si simplu asa am avut impresia in timpul meciului, si asa mi-a ramas si pana acum. Intr-adevar, am vazut determinare. Dar atat. Si ea doar in anumite momente si la anumiti jucatori. In rest - nimic. Pana la urma, fotbalul nu este numai despre determinare. Este importanta, fara doar si poate - mai mult, o poti folosi in avantajul tau atunci cand bagajul tehnic e, de fapt, doar o plasuta de la supermarket. Si aia pe jumatate goala. Dar in rest ce ne facem? Unde sunt preluarile? Unde sunt stopurile? Unde sunt driblingurile? Unde sunt pasele? Unde sunt SUTURILE la poarta? ... si multe altele. Nu am vazut nimic din acestea. Am vazut, in schimb, enorm de multe pase si preluari gresite, suturi si stopuri aiurea, iesiri din aparare aidoma. Chiar si la o lupta adevarata, cu sabii sau pisto ale iti trebuie si altceva in afara de determinare. Sangele de pe tampla lui Rat m-a impresionat doar la nivel uman, nu si la nivel de suporter al echipei nationale. Eram mic in '94 si nu mi-am putut face o parere despre jocul echipei de la campionatul din SUA, daca era frumos sau "cu fund ul in poarta" cum spunea Chivu. Insa ceea ce stiu este ca rezultatele au ramas peste ani. Nu sunt un sustinator nici al acestei cauze izolate - rezultat si atat. Adica mai bine un 1 - 0 urat decat un 3 - 4 frumos. Nicidecum. Insa cum spuneam, la meciul cu Franta a fost un 1 - 2 urat. Nici nu am batut, nici nu am jucat frumos. E o vorba: "decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos". Noi am fost si saraci si bolnavi. Este corect faptul ca ar trebui sa fim mandri ca echipa nationala a Romaniei participa la Euro. Insa sunt dezamagit de faptul ca noi, mereu, ne multumim cu atat. Ne invatam copiii inca de mici ca important nu e sa castigi, ci sa participi. FALS. Consider ca in viata trebuie sa evoluam. A evolua inseamna ca maine sa fii mai bun decat azi. Mandri ca sunt la Euro, indiferent de rezultat, ar trebui sa fie islandezii. Ei sunt pentru prima oara acolo. Insa ce trebuie sa simta acum Hagi, Adrian Ilie, Moldovan sau Ionel Ganea? Oare ei simt ca echipa nationala a evoluat? Oare ei simt ca noi, ca natie, am evoluat? De ce ne e frica sa speram la mai mult? Sa ne dorim mai mult? Sa facem mai mult? Am umblat prin tari straine si nu suntem cu nimic mai prejos decat ei. De ce atunci plecam capul atat de usor? Nu, nu consider ca echipa noastra a jucat frumos. Nu consider ca am castigat respectul nimanui, atata timp cat Elvetia se considera favorita diseara. Laudele de complezenta sunt prezente oriunde si inevitabile. Asta nu trebuie sa ne faca sa ne supraestimam. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem limitele si suntem datori sa incercam sa le depasim. Sa facem tot posibilul sa le depasim! Sa facem lucrurile cu simt de raspundere. Si asta e valabil si in cazul fotbalistilor, inca de cand pun prima data ghetele de fotbal in picioare.

Timm (2 comentarii)  •  15 iunie 2016, 12:12

Vochine nu este buton de like, remediaza situatia. @ B un big LIKE.

spion_kop (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 13:27

nu vreau sa fiu rautacios, cum de altfel sunt mereu ... da, s-a jucat bine, cu tonus, determinare si nu ne-am facut de rîs ... slaba consolare ... totusi, a venit si rîndul echipei noastre nationale sa fie alaturi de suporterii ei, celor 15-20 mii de oameni care au venit pe Stade de France si care or sa vina si pe Parc des Princes ca joaca cu tricolorul pe piept nu pt comisioanele impresarilor, nu pt fcsb sau pt vreo echipa din Qatar, joaca pentru Romania si pentru suporterii aia minunati ... Hai Romania !!! Doamne Ajuta.

senor.neo (1 comentarii)  •  15 iunie 2016, 13:39

Pentru prima oara, de cand Hagi nu mai joaca in tricoul nationalei, am fost incantat. Pentru ca baietii astia, limitati cum sunt, au jucat cat au putut de bine. Au dat tot ce au avut , la maxim. De aia e o infrangere frumoasa. De fapt n-a fost infrangere, ci un joc pe care l-au pierdut. Nu mai conteaza ca din Florin Andone sare mingea ca din coltul mesei, ca Stancu este emotiv in fata portii, ca Chiriches (scuzati cacofonia) e ingrozit sa nu greseasca. Si daca Boloni a spus ca vedeta echipei este Anghel Iordanescu, a avut dreptate. Fara organizarea jocului gandita de el, si transmisa in teren...nu stiu ce se intampla. Ziarele ii numara agramatismele, tinerii il considera bosorog depasit, dar sa crezi ca Iordanescu, in ciuda tuturor defectelor sale, nu stie fotbal, e o dovada de...dorinta de a nu vedea. Daca nu ne calificam , dar jucam cat putem de bine, eu nu simt dezamagire. Dezamagit am fost in 77 cu Yugoslavia, in 85 cu Irlanda de Nord, in 94 cu Suedia...alea au fost dezamagiri, cand ne era la indemana sa o facem, si n-a iesit. Baietii astia nu ma pot dezamagi, pentru ca nu ma amagesc dinainte. Ci pot doar sa-mi faca surprize placute. Am ras mult timp de lipsa lor de calitati, dar vineri seara am inteles ca am gresit dispretuindu-i. Daca joaca cu sufletul, e mai mult decat suficient pentru mine.

17 Nentori Tirana (5 comentarii)  •  15 iunie 2016, 14:16

Inca o compunere de Deraiat. Despre vecinii tai: 21 de comentatori din 32 au un singur comentariu. Astia sint Vecinii si Prietenii tai ciumete. *** ? Ce meci bun aivazut ? Poate ai jucat tu in visele tale ? Ai muncit ori de obosit ce esti nu poti dormi ? Ce-ai muncit tata, de stai la pinda toata noaptea ? L-ai prins pe Sapun (aru ?) venind de la masajul individual care se terminase la ora 20 si nu poti sa nu-l denunti, nu poti renunta la securisme ? Ba ciumete, nemtii au avut 600 Km si au ajuns la 04-30 acasa, cu autocar cu girofar si avion ! „Sapun“ (cine e asta ?), esti sigur ca n-a venit cu roaba ori vrei sa-l denunti ? Stim ca nu dormi, ***, stai la pinda, dar ce faci tu toata ziua acolo ? Hai ca nu spunem la nimeni, destainuieste-ne si noua programul tau zilnic. ----------- PS Dragi intrenationali, meciu ca meciu, dar trebe in primu rind sa ajuati un compatriot ! Va impor sa sunati la 0147 077 777, urgent, sa vina cu tot arsenalu, sa vina sa-l ia pe domul Vochin, ca-i pacat de vecinii lui.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Stefan (7 comentarii)  •  15 iunie 2016, 18:56

Ne-am lamurit acum de ce nu putem sa fim multumiti de dimineata pana seara de domnul Iordanescu? Lasand la o parte jucatorii, ca azi nu ii invinovatesc pe ei. Daca trebuie sa care un pian 10 oameni, si 9 sunt pusi in spate si 1 in fata, isi cam rup spatele degeaba. Daca tu ca antrenor crezi ca Torje Chipciu si Stancu cu Keseru e mai bine chiar decat Andone, Sanmartean sau Stanciu in centru si Stancu, cu Alibec in fata, chiar cu Andone jucand extrema, ca ii da clasa oricand lui Torje sau la orice alta aripa, nu esti decat un fost parlamentar pensionat cu amintiri din fotbal. Scurt si la obiect. Daca tu il bagi pe Rat titular la varsta lui dupa o accidentare lunga, esti campion. Si tu si staful tau medical proaspat adus la nationala. Eu nu i-am dispretuit niciodata nici pe jucatori nici pe antrenori. Am dispretuit atitudinea, si am dispretuit incapatanarea in a perpetua greselile si a refuza comunicarea, atunci cand a fost cazul.

Stefan (7 comentarii)  •  15 iunie 2016, 18:57

Corectura. Il bagi pe Rat titular doua meciuri la rand dupa o accidentare lunga si la varsta lui. Doctori noi, din categoria doctorilor de provincie care iti dau la 4 consulturi 4 diagnostice diferite.

George (1 comentarii)  •  16 iunie 2016, 0:14

Tremurul a disparut domnule Vochin. La fel s-a intamplat si cu emotia, pasiunea si pulsul marit care acompania meciurile nationalei candva. Va scriu la 3:00 AM dintr-o camera de camin, ascunsa in nordul Bucurestiului unde entuziasmul pt meciurile tricolorilor e mai fortat si mai ne-natural ca niciodata. Am doar 22 de ani si n-am vazut prea mult fotbal la viata mea, dar atat cat am prins a fost suficient sa ma faca sa iubesc scaritele lui Adi Ilie, alunecarile lui Chivu, urletele lui Lobont si magia lui Mutu. Cu ei am crescut, noi generatia nascuta cand zeii din America 94 scriau istorie. Pentru noi, ei sunt eroi, caci desi au primit biciul aspru si total nemeritat al presei, doar pt ca n-au fost la fel de mari ca predecesorii, ne-au castigat inimile cu talentul lor sublim. E aproape ridicol sa scaldam in laude o selectionata sub-mediocra, facuta in gluma de un antrenor lipsit de repere realiste si care mai presus de toate practica un fotbal pe alocuri dezolant. Inteleg ca trebuie sa le fim alaturi indiferent de situatie si am fost acolo, si la umilitorul 1-1 cu ungaria de acasa sau la jignitorul 1-1 cu finlanda tot de acasa, dar nu cereti unor ochi care au plans pt Mutu si Chivu, sa lacrimeze din nou de fericire pt Pintilii sau A. Popa. Echipa e a tuturor si cu siguranta o vom sustine cu Albania mai aprins ca in celelalte doua meciuri, dar sa nu cadem in pateticul ce caracterizeaza vremurile astea si sa fim falsi : Romania nu mai ridica parul pe mana fanilor cand se canta imnul. Nici nu mai face vocile sa piara de la urlete de bucurie. Ea doar exista, si daca atat ne-a ramas, ne vom multumi ca de obicei cu asta.

B (4 comentarii)  •  16 iunie 2016, 7:29

Andrei, postez din nou, la o zi departare de postul anterior. E dimineata zilei de dupa 1 - 1 cu Elvetia. As putea da copy paste la postul meu de mai sus, in care sa modific doar rezultatul si sa elimin paragraful despre determinarea (atata cat a fost si ea) din meciul cu Franta. Asadar ne-a parasit si aceasta. Ce ne-a mai ramas? Nimic bun. Rele, desigur: dezamagire, tristete, si pe alocuri rusine. Ca sa pastrez tenta postului de ieri, jucatorii Elvetiei au parut niste baieti care au venit la teren cu echipament de calitate intr-o geanta sport originala. Din aia mare de o tii pe un umar. Stii tu. In schimb, ai nostrii au parut niste neingrijiti cu un tricou, pantaloni scurti purtati de cativa ani si adidasi scorojiti, aduse intr-o plasuta de la Mega. Intelegi tu metafora. Postarile mele pe tema echipei nationale sunt rare. De fapt, sunt rare in general, dar mai mereu legate de echipa nationala. De cand prin echipa isi faceau aparitia alde Soava, Plesan, Cocis, Florescu etc. Antrenor era pe ici pe colo tot Domnul Iordanescu. Are o varsta, nu il putem tutui, in schimb propun sa i se schimbe porecla din Tata Puiu' in Tataie Puiu'. Nu e posibil sa incepi cu Prepelita si sa il tii pe Stanciu pe banca - zic si eu. Rezultatul e, din nou, mincinos, si nu stiu exact cui se datoreaza. Limitelor noastre tot mai evidente, ale elvetienilor care nu au reusit sa o bage in poarta mai des, a vantului de pe stadion, sau chiar a lui Tataie Puiu'. Ca, pesemne, daca facea altfel echipa, poate chiar castigam. Fereasca! Sunt ofticat chiar si pe mine ca nu pot sa imi tin sentimentele in frau atunci cand joaca echipa nationala a Romaniei. Ca din cauza jocului si a rezultatelor nu imi pot lasa copilul sa doarma la ore tarzii. Ca vecinii, probabil, ma considera un om nebun. Ca nu pot schimba canalul din telecomanda asa cum ma pot abtine sa nu strig "Da-o, ba, in stele, nu te mai complica acolo" la "raidurile" lui Chiriches sau nu pot sta in fotoliu atunci cand Stancu marcheaza din penalti. Sentimentul de nationalism al acestor jucatori e cam cat interesul meu pentru sursa de inspiratie a manelistilor. Si ca sa continui comparatia, echipa noastra e ca un Guta sau un Salam al acestui Euro. Noi avem insomnii dupa meci, ei probabil au discutii cu "fetilii" pe feisbuc. Si discuta cu "pretenii" lor despre preturi la jante second hand "din Germania" pentru bemveul lor cumparat din agoniseala trudita. Nu sunt rau. Intentionat. Bineinteles ca ma voi bucura pentru un eventual succes cu Albania si pentru o calificare mai departe. Asta nu inseamna ca nu realizez faptul ca acel succes e unul care nu reflecta calitatea jucatorilor si, in general, a noastra, ca natie. Nu ma numar printre aceia care critica Romania si poporul roman, in general, atunci cand ma conversez cu oamenii de alte nationalitati. Dimpotriva. Insa laud ceea ce e de laudat: natura, omenia, istetimea, iscusinta romanilor. Si multe altele. Nu, insa, echipa nationala de fotbal. Poate la reusitele celorlalte sporturi, atunci cand acestea apar: un tenis, un handbal, o gimnastica. Dar nu fotbalul. Din pacate. Apropos, dupa meciul cu Franta aveam o discutie virtuala pe wassup cu un prieten din Croatia, in care il felicitam pentru succesul din fata Turciei. Mi-a raspuns ca el, de obicei, joaca fotbalul, insa nu il urmareste la TV. Cand m-a intrebat ce a facut Romania, m-am ofticat cu adevarat - uite, mai nene, astia au succese si nu ii intereseaza, in schimb noi tare ne-am mai dori sa vorbim despre succesele noastre. Asteptam in continuare....

Alexutu1 (4 comentarii)  •  17 iunie 2016, 9:00

Bravo!