Cei care-l contrazic pe Napoleon

Gâlcă, Rednic, Reghecampf arată în zilele astea că unii oameni sînt mai greu de înlocuit decît alţii

„Cimitirele sînt pline de oameni de neînlocuit”. Celebrul citat al lui Napoleon Bonaparte a fost şi este folosit în continuare atunci cînd dorim să scoatem în evidenţă că orice înlocuire este posibilă fără ca lumea să stea în loc. Cei ce o uzitează cel mai des în fotbalul nostru sînt conducătorii cluburilor, iar motivul apelării la citatul de mai sus apare cu o frecvenţă de o dată pe săptămînă, rata demiterii antrenorilor în Liga 1.

Da, lumea continuă să existe şi fără X sau Y din orice meserie. Doar că, în cazul dispariţiei unora, diferenţele se văd abia atunci cînd aceştia nu mai sînt. Este şi motivul pentru care oamenii înţelepţi nu schimbă ceva decît în momentul în care sînt convinşi că piesa nouă e mai bună decît cea veche. Aceştia sînt indivizii care pleacă de la adevărul incontestabil că perfecţiunea nu-şi are loc decît în lumea imaginară. Că aici, pe pămînt, fiecare dintre noi avem calităţi şi defecte. Iar managerul de succes e acela care ştie să le pună într-o balanţă pentru a vedea cît punctează pozitivul şi cît trage în jos negativul.

În ciuda faptului că a reuşit tripla internă, campionat, Cupa României şi cea a Ligii, Costel Gâlcă a fost lăsat să plece în vară de la Steaua pentru că a ratat TOT sezonul european. Aceasta a fost „motivaţia juriului”.

Pentru că Steaua lui Gâlcă ratase grupele Champions League şi primăvara europeană în Europa League. Peste doar două luni, acel TOT a început a fi văzut într-o altă lumină, după ce Steaua lui Rădoi n-a mai ajuns nici măcar în grupele EL. Între timp, Costel s-a retras discret din peisaj, silenţios şi elegant aşa cum îl ştim, şi a aşteptat următoarea şansă.

Nu s-a aruncat disperat la prima ofertă, a refuzat cel puţin două cluburi de Liga 1 şi a tras lozul cîştigător. Astăzi, la nici jumătate de an după ce acasă era considerat un antrenor moale, a preluat-o pe Espanol, echipa la care a evoluat 4 ani şi cu care a cîştigat Cupa Spaniei, şi, cu două victorii în primele două meciuri, a urcat-o în optimile Cupei şi în mijlocul mai liniştit al Primerei. Cu aceleaşi metode, cu aceaşi periodizare tactică, cu acelaşi discurs calm care la Steaua n-a mers pe de-a-ntregul.

Gâlcă nu-i deloc singurul exemplu. Mircea Rednic s-a despărţit de Dinamo în 2009, după ce a pierdut titlul în faţa Urziceniului. Şefii l-au schimbat fără resentimente şi cu convingerea că vor găsi ceva mai bun. De atunci, Dinamo a alternat locurile 5 şi 6 la finalul fiecărei stagiuni şi, în plus, a mai intrat şi-n insolvenţă. În lipsa viziunii şi a analizei, a fost nevoie iar de o vedere la scara 1 la 1, adică de reinstalarea „Puriului”, pentru ca suflarea roş-albă să realizeze adevărata valoare a tehnicianului.

Laurenţiu Reghecampf continuă şirul exemplelor din gama „omul sfinţeşte locul”, aşa cum, cu ceva ani înaintea lui s-au petrecut lucrurile cu Cosmin Olăroiu sau, ca să ne întoarcem şi mai mult în timp, cu Emeric Ienei. Motiv pentru care, fără să-l supăr pe Napoleon, aş amenda dictonul, spunînd că oamenii de valoare sînt mult mai greu de înlocuit decît cei obişnuiţi. Pentru simplul fapt că Dumnezeu nu ne-a făcut pe toţi egali.